surpa

Antidotul luminii

Şi rămăşiţele luminii
fac umbre pe pămînt.
Le sudează la un capăt de corpuri,
le lasă tîrîte de ele...
Daca se surpă corpul
se surpă şi umbra.
Te poţi desprinde de ea
cînd te înalţi,
deşi aţi fost fraţi siamezi odată.
Ea rămîne o pată perfectă a formelor tale
ce-ţi poartă îndepărtarea
pe pămînt.

Ştii cînd ne vom vedea
umbrele pe cer
de aici... de jos?
Numai atunci cînd pe pămînt
vor încolţi raze...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se surpă sufletul

Mi se surpă sufletul,
Ţi-o păsa sau poate nu,
Mă îneacă plânsetul,
Eu îs aici, unde eşti tu?

Călătoare eşti cu zorii,
Răsai şi pleci în amurg,
Îţi simt lipsa prin toţi porii,
Lacrimi râuri îmi tot curg.

De se vor opri vreodată,
Nu te voi mai căuta,
Va fi lacrima secată,
Ochii-au plâns din vina ta.

Vei trăi cuprinsă fiind
De amar şi-un dor nebun,
Eu aici, patimi scriind
Suferinţei cap să-i pun.

poezie de Razvan Isac (15 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discurs către pietre

Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foşnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie

calea ducea în patru direcţii diferite
peste câmpiile grele ale cerului

mecanicul fuma liniştit puteam alege locul
îl alegeam

atunci se năştea în noi o aspră penitenţă
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foşnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tună

Tună-n cer. Se surpă, poate,
Stive de lemne tăiate.
Că nu-ţi vine chiar a zice
Că joacă Domnul popice.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aş mai putea să-ţi ofer...
ce-aş mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îţi ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ţi spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! şi îngerii coboară din cer...
ţi-aş dărui viaţa mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ţi-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne sfâşiem unii pe alţii
Şi viaţa ne fură talanţii ;
Nu mai rămâne din noi nimic
Totul se surpă la minus infinit?!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină sacră în înfloriri divine
Razele Tale să mă mântuie pe mine
Atunci când lupte false interioare
Mă surpă între iluzii, crug şi ezitare!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

33

Drept cort în plin pustiu, eu - gând ridic,
Dar jalea e un rug, în flăcări pic,
Un Înger surpă cortul peste mine,
Şi Moartea-mi vinde scrumul pe nimic.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină împărţătă-n candelabre
Surpat ecou prin suflet plutind
Cuprinsul în metafore noi arde
Abisuri se surpă alint după alint

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apelul bătrânului naturalist

Oameni buni,
Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!...
Dacă dispar,
Echilibrul ecologic se surpă –
Ei sunt
Singurele insecte din lume
Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.

poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!