surpa

Rugăciune

Ridică-mă,
să nu cobor în rătăcire
şi-n lumea ce se surpă.

Nu mă lepăda amăgirii,
pregăteşte-mă,
şi fereşte-mă de slavă.

Când vremea vieţii cade în mândrie,
înfăşoară-mă în umilinţă
şi iartă-mă!

O, Doamne, iartă-mă!

poezie de Cristina Maria Purdescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În somn, în pieptul lui

Şi-a îngropat
urechile
în imperturbabilitatea
bătăilor inimii lui –
iar în câteva secunde:
s-a îndrăgostit profund
de felul în care
singurătatea ei se surpa deodată,
cu moliciune,
în somn,
în pieptul lui.

poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândă

De-aseară stau în câmp, întins pe-o claie,
Încheagă roua cu răcoarea perle.
O stea se surpă, negura o taie,
Pădurea fluieră cu zvon de mierle.
Şi iată: zorii alergând prin fum
Deschid în zare geană viorie.
Mă scol şi-aştept cu gând tâlhar la drum
Paşi goi prin iarbă, râurată iie.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... stele cad că ninge Eminescu
şi Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...

sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăşi plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi întârziaţi

stăteai aşezată cuminte
între miazăzi şi miazănoapte
deasupra unui rug
eu te aşteptam dedesubt
bâjbâind pe marginile unui crepuscul

înainte de a părăsi intensitatea
dintre noi
zarea se mai surpa odată
în două abisuri
înstrăinând o pereche de fluturi
întârziaţi
unul de toamnă şi unul de amintire

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu solzi de argint

în partea nevăzută a lunii
cine a pus steagul
de nimic nu se surpă nu se pierde

rămâne neştirbită pe mai departe
dorinţa de a desluşi nevăzutul

trec sufletul prin cuvânt
şi dau gândului îndemn de căutare
îm sălbăticia nemărginirii

luminoasele pante ale munţilor
cu solzi de argint
îmi încarcă imaginaţia
cu ispite la pândă
în nopţi cu poezie

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Alerg desculţ
pe malul ce-aproape se surpă
prin ploaia ce cade sub formă de aripi.
E voluptatea ce-o încerc ca pe un refugiu
al uitării de sine!

Sub dealul astral, m-ademenesc
cărările anotimpului din clepsidră.
Păşeşte uşor! Aproape de suflet
sunt livezile în floare, iar printre nori
zvâcneşte trena de mătase
a amintirii.

In toţi, iubirea e neclintitul timp
ce lasa-n suflet,
o pasăre cu aripile-ntinse.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare mă scufund?

Mă scufund în visuri ireale,
Încât am devenit complet abstract,
Hotărârile mele atât de magistrale
Au rupt ale realului vast contact.
Inspirându-mă din spaţii siderale
Lunec cu visul în marele neant.

Limpezimea cerului cândva senin
Este pentru mine o culoare sumbră
Oricând mi-e sufletul de viaţă plin
Nu mă sperie de pesimism vreo umbră,
Toate schimbările ce mai survin
Esenţele gândirii uneori le surpă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damen tango

Cu cât îmbătrânesc mă simt mai tânăr
mai pofticios şi mai curtat de zei,
moartea îmi pune mâna pe un umăr
şi parcă mă invită-n patul ei
şi mă ajută galeş şi lascivă
să îmi dau jos paltonul meu de lemn
poartă la gât bomboane de colivă
şi un tainic păhăruţ cu untdelemn
şi nu înţeleg cum la apusul iernii
se surpă peste noi un crâng de maci...
M-oi fi îndrăgostit, mânca-o-ar viermii!
Sărută-mă, şopteşte ea, şi taci.

poezie de Mircea Dinescu din Din cartea Colierul din bomboane de colivă (Fundaţia pentru poezie MIRCEA DINESCU Port cultural ceta (2017)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem (12)

Se surpă visul. Iar rămâi perplexă,
Credeai că moartea e doar o anexă,
Păstrează-mi un sicriu la îndemână,
Voi adormi c-o iarnă bej de mână.

Şi uite, vezi, vin fluturi de hârtie
Să-mi poarte gându-ntins pe năsălie,
Pier negrii crini, se poticnesc de vântul
Ce-mi va-ngropa sub lespede cuvântul.

De ce boceşti? E doar o întâmplare,
Noi nu -nflorim decât în zile pare,
Şi-apoi, suntem doar faguri de-ndoială
În viaţă asta slută şi banală...

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!