Discurs către pietre
Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foșnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie
calea ducea în patru direcții diferite
peste câmpiile grele ale cerului
mecanicul fuma liniștit puteam alege locul
îl alegeam
atunci se năștea în noi o aspră penitență
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foșnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia.
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona E
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre păr, poezii despre geometrie, poezii despre fumat, poezii despre căile ferate sau poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.