Serioase/triste despre sceptru
Rezultate pentru sceptru în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Teoria într-o mână e sceptru, într-alta, sceptrul bufonului.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rasa noastră este Master Race. Noi suntem zei divini pe această planetă. Noi suntem atât de diferiți de rasele inferioare, precum sunt ele de insecte. De fapt, comparativ cu rasa noastră, alte rase sunt bestii și animale. Alte rase pot fi considerate a fii excremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pământesc va fi stăpânit de liderii nostri cu un sceptru de oțel. Masele ne vor linge picioarele și ne vor servi ca sclavi.
citat clasic din Menahem Begin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zoologie
- citate despre sclavie
- citate despre planete
- citate despre picioare
- citate despre monarhie
- citate despre insecte
- citate despre animale
- citate despre Pământ
Ozu
Dragostea ta violetă
E un fapt
Ce se întoarce în sine:
Pur și simplu capricios,
Pentru a duce greul
Cu vinurile!
Și poartă o cruce înaltă
Până la cer.
Prezența crucii tale:
A deschis lumina
Cu pensula ta iubită,
Venită din cer,
Fără a gândi la ceva spus,
Făra a țâșni din somnul întrerupt.
Este moartea ta pe cruce:
Puternică! Copiosă,
Ozu! Ozu! Îngenunchează;
Tu ești zori,
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre cruce
- poezii despre înălțime
- poezii despre vin
- poezii despre somn
- poezii despre moarte
- poezii despre crucificare
- poezii despre capricii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Puțoiul
Boleșnița se-ntinde mereu, din țară-n țară.
Au căpiat stăpînii, se prind și se omoară,
Mințindu-se-ntre dînșii în gînduri și cuvinte.
E veacul împlinirii al celor slabi de minte.
Proorocind în timpuri, Ecleziastul spune
Că viața strălucirii e tot deșertăciune,
Dar în cuprinsul vremii și al deșertăciunii
El a uitat să puie țicniții și nebunii.
Stricați de la născare, din mîzgă, toți nerozii
Fac pe cuceritorii, Cezării și Irozii,
Dar tu popor cuminte, cum nu știi să-i împiedici
Și să-i trimiți să fie cătați la cap de medici?
În loc de tron și sceptru, măcar de cauciuc,
Închide-i între regii-n halat, din balamuc.
Un prost, un bleg și-un gîngav păstrați pe tron, și voi
Și țară vi-i purtată de nas de un puțoi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre prostie, poezii despre nebunie, poezii despre medicină, poezii despre medici sau poezii despre cuvinte
Jertfi-vom vremea în duet
Duios, îmi picuri cald în suflet, ca un alint de armonie,
Letopisețe strâng în file, istorii vechi ce-au curs cu noi.
Ne-am dăruit izvoare scrise și ne-am scăldat, cu ironie,
Prin lacuri sfinte de agheazmă, fără de teama de apoi.
*
Duios, îmi picuri astă ploaie, din ceru-n taine primenit,
Hrisoave vechi ne-nnobilează cu titluri dalbe de iubire.
Din timpul veșnic muritor, primesc un sceptru cuvenit,
Ca-ntr-un regat al dragostei... unde reginei îi sunt mire.
*
Duios, îmi picuri vise-n vene... din sânge nobil și-azuriu,
Epistole păstrează-n rânduri păcate-ascunse de priviri.
Nectarul zeiței, din trupu-ți, sfințește trupu-mi prăfuriu,
Pe-altare galbene de toamnă... pocale-s pline cu iubiri.
*
Duios, îmi picuri rouă-n palme, din ochii tăi nemuritori,
Răvașe lungi se nasc sub pana... destinului numit... poet.
Poveștile-ncepute-n seară, încep romanță nouă-n zori,
Pe-altarul cald al dragostei, jertfi-vom vremea în duet.
poezie de Ion Apostu (27 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre monarhie, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Specific românesc
Ce românești sunt astăzi căsuțele din Șchei!...
Sunt vesele și albe și curate -
Și totuși, altădată, ce triste și-ncruntate
Te-ntâmpinau aceste căsuțe strămoșești,
Prin care țărăncuțele minore,
De teama slujitorilor domnești,
Își ascundeau panglicele lor tricolore,
Căci zbirii stăpânirii din cetate,
Când năvăleau în Șchei să-și încaseze birul,
Le despuiau de salbe,
Inele
Și cercei;
Și le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,
Ca să-nmulțească crucile din cimitirul
Bisericuței Sfântul Niculaie...
Așa era pe vremea-aceea-n Șchei
Când zbirii stăpânirii din cetate
Vânau doar pungi de aur
Și... femei...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 22 (27 aprilie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre România, poezii despre urechi, poezii despre umor, poezii despre tristețe sau poezii despre tinerețe
Mihaida - Fragment epic - Cântul I
Cânt armele române și căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii și liberară țara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpați trecură de glorie încinse
Și toți românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ție-n întunerec
Ș-asupra lor trimite fatala dezbinare
Și uneltiri străine ș-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ș-îi ține peste secoli
Și i-a ales să-și facă din ei tărie mare.
O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptății te-ncinde și te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul și cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre creștinism, poezii despre unire, poezii despre spaimă, poezii despre religie sau poezii despre avere
Feciorul de împărat fără stea
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des
Și coborând pe rază țara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis și de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăție
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie.
Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Și mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A țărilor lungi frâuri puternic le ținea.
Și tările-nflorite și-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mișca.
Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vamă, poezii despre stânci, poezii despre stejari, poezii despre râuri sau poezii despre păr blond