Puțoiul
Boleșnița se-ntinde mereu, din țară-n țară.
Au căpiat stăpînii, se prind și se omoară,
Mințindu-se-ntre dînșii în gînduri și cuvinte.
E veacul împlinirii al celor slabi de minte.
Proorocind în timpuri, Ecleziastul spune
Că viața strălucirii e tot deșertăciune,
Dar în cuprinsul vremii și al deșertăciunii
El a uitat să puie țicniții și nebunii.
Stricați de la născare, din mîzgă, toți nerozii
Fac pe cuceritorii, Cezării și Irozii,
Dar tu popor cuminte, cum nu știi să-i împiedici
Și să-i trimiți să fie cătați la cap de medici?
În loc de tron și sceptru, măcar de cauciuc,
Închide-i între regii-n halat, din balamuc.
Un prost, un bleg și-un gîngav păstrați pe tron, și voi
Și țară vi-i purtată de nas de un puțoi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre nebunie
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.