ruşinea

Ruşinea

Există meserii, ştim bine,
Mai ruşinoase, şi nu rar,
Cum este cea de căcănar,
Ce-şi cere sporul de ruşine
Aceasta-n timp ce-un oarecine,
Ia sporuri într-un mod barbar
Stând la birou, sau prin vreun bar...
Ruşinea nu e pentru sine;
Hingherul Niţă, supărarea,
Nu şi-o reţine, dă din mâini,
Dorind să-i crească bunăstarea
Să-şi cumpere mai multe pâini
Şi să îşi schimbe încadrarea,
Ca vrednic "poliţist... de câini."

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rest

Aşa e mai bine un rest
Dai viaţa să nu-şi întrerupă
Ruşinea şi vina, trufaşul mers,
Din carne şi pîine să rupă.

Să vindece orbii, să mişte şi munţii,
Să aibă în ochi strălucirea
Razei, de ea se tem norii
Ale ei sînt cursul, mărirea...

Ale ei sînt. Ale vieţii
Dai viaţa să nu-şi întrerupă
Ruşinea şi vina, trufaşul mers,
Din carne şi pîine să rupă.

poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Silvia Marcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noaptea fără stele, ziua fără soare.
Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre ruşinea lor!

catren de Dimitrie Bolintineanu din Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul mai mic

decât cel de anul trecut
aruncat pe grătarul încins
ţipă în bătaia focului aţâţat
de evantaiul unei doamne
dată cu pudră de orez şi
machiată indiscret
se rumeneşte de ruşinea
ochilor care-l privesc cu poftă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un proverb am auzit;
Că mulţimea a lipsit
Când norocul s-a împărţit...
Da-ntreb; - unde era mulţimea
Când s-a împărţit ruşinea?
Căci de-această calitate
Prea puţini văd că au parte!

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor pădureţ

Perele pădureţe, sărutate de brumă prima dată,
Cad, încercând să-şi ascundă ruşinea prin iarba uscată.
La fel mi-ascund şi eu printre uscături, prin fâneţe
Iubirile târzii şi pădureţe.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinea

Uite, răsare luna
Pe cer şi-n ochi la tine,
Vreau să-ţi arăt cu mâna,
Ce dacă e ruşine!

Copilul din mine
Şi pe Dumnezeu întrUna
Ţi L-ar arăta cu mâna,
Dacă nu ţi-ar fi ruşine.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (28 mai 2002)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actul...

păcatul meu s-a scurs între neant
şi linii de cearşaf echilibrate
ruşinea mea - prin membru supleant
din două sfere-n haos spânzurate

şi obosit de act şi de final
întins în lat pe liniştea tăcerii
mângâi cu-o mână sfârcul unui val
cu alta adierea primăverii...

poezie de Iurie Osoianu (1 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... şi printre trecătorii împietriţi
voi sta şi eu, cu Basarabia mea blândă
şi ştiu că-n ochii ei o să citiţi
ruşinea că-i săracă şi flămândă
regretul că nu-i spune-ţi-hai acasă
uimirea că nici nu-i băgată-n seamă
şi ruga de a sta şi ea la masă
cum stă o fiică violată
lângă mama...

poezie de Iurie Osoianu (22 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedinţilor României de după Loviluţia din Decembrie 1989 (pamflet)

I-aţi umplut cu decoraţii,
Titluri, funcţii, situaţii,
Pe cei care, bată-i vina,
Nouă ne-au adus ruina:
Hoţi, escroci şi impostori,
Criminali ce-ţi dau fiori,
Hahalere prădătoare
Numai bune de-nchisoare,
Laşii şi nevertebraţii,
Toţi ruşinea astei naţii!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!