Rușinea
Există meserii, știm bine,
Mai rușinoase, și nu rar,
Cum este cea de căcănar,
Ce-și cere sporul de rușine
Aceasta-n timp ce-un oarecine,
Ia sporuri într-un mod barbar
Stând la birou, sau prin vreun bar...
Rușinea nu e pentru sine;
Hingherul Niță, supărarea,
Nu și-o reține, dă din mâini,
Dorind să-i crească bunăstarea
Să-și cumpere mai multe pâini
Și să își schimbe încadrarea,
Ca vrednic "polițist... de câini."
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rușine
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre schimbare
- poezii despre pâine
- poezii despre polițiști
- poezii despre mâini
- poezii despre meserii
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.