Dor pădureţ

Perele pădureţe, sărutate de brumă prima dată,
Cad, încercând să-şi ascundă ruşinea prin iarba uscată.
La fel mi-ascund şi eu printre uscături, prin fâneţe
Iubirile târzii şi pădureţe.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănâncă şi mere pădureţe.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul pădureţ pădureţe poame scoate.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele neamţului mănâncă şi mere pădureţe.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turism

Şoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată şi-a pierdut cămaşa
Prin fânul de curând cosit,
Şi-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-şi mai arate-o dată sânii goi
Şi trupul rumenit de soare
Turiştilor înfometaţi
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munţilor Carpaţi...

Aşa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până şi cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Şi leşinate-n braţe-ţi cad,
Ca nişte biete curci plouate...
Deşi - prin munţi, în fiecare vară,
La fel, turiştii urcă
Iar fetele... coboară...

Şoseaua urcă spre Voineasa
Şi Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Şi cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunţii lor -
Zâmbesc şireţi
Şi fericiţi,
Că graţie turiştilor
Au fost uniţi
În vecii... vecilor!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deprinde cu toate ca ogarul turcului cu mere pădureţe.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mere pădureţe m-am săturat, de pere mălăieţe încă nu...!

calambur de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire dalbă

Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.

Dovelţii dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină

Să vă mai spun aş vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate spovedite-n ploaie

Plouă peste sate –
Spală de păcate.

Ploaia spovedeşte
Iarba care creşte.

Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poligamia generează un bagaj karmic de mare tonaj cu repercusiuni asupra identităţii şi capacităţii de adaptabilitate a descendenţilor în societate. Când un bărbat conştientizează sacralitatea familiei, se dedică trup şi suflet unei singure femei, deşi gânduri răzleţe din rebela tinereţe mai zburdă prin haremuri imaginare, pădureţe.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r nins

În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, ştiu,
Ca şi mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.

Şi dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aştept să vii.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii sunt în pom şi nu pot să coboare... Iar fructele sunt pădureţe.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica exportului

Ce e bun în astă ţară,
Pleacă repede afară,
Iară noi, pentru "supleţe",
Mâncăm... "mere pădureţe"...

epigramă de Constantin Enescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-ntrecut iarba

A trecut iarba prin piatră
S-o sărute soarele;
Nici nu strigă, nici nu latră
Şi-o calcă picioarele
Şi-o mănâncă fiarele...
Dar o vede soarele.

Eu ce drum am străbătut
Ca să merit un sărut?
Ce munte sau despărţire
Ca să merit o privire?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la glas

Schimbarea la faţă
A frunzei din vie,
Într-o dimineaţă
Rece şi-argintie,

Mă pune pe gânduri,
Cum să-mbătrânesc:
În mai multe rânduri
Sau precum păţesc,

Brusc, la prima brumă,
Frunzele? Mi-e milă!
Cine le sugrumă
Biata clorofilă?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce multă lume
Prin parcuri, prin oraşe
Eu, doar cu mine

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea te duci

o spun cu glas puternic în viitor
de iubit avem festivalul berii
cad clipele lângă gene şi la calc
trosnesc pe palmele întinse
foşnesc paşii tăi şi nu mă plâng
trec caii prin prerie miraj de soare
nisip prin iarba rară uscată din ochi
s-o alungi spre râul cu femeia
scăldată din priviri azi zbucium am
consum alcool să nu-mi dezvolt
puterea de a te iubi duios şi blând

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca ochilor iubirii

Iubirile adevărate
Discrete sunt din veşnicie
Şi poartă măşti de pandemie,
De ochi să fie protejate.

Că ochii văd şi virusează,
Iubirile contaminând,
Spre gura lumii transmiţând
Că dragostea se protejează,

Purtând în taină, precaută,
O mască doar de ea văzută.

poezie de Marius Robu (17 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu mi-e dor

E răscoală de suspine, se împleticeşte glasul
Şi cuvinte, amar tivite, supărate îşi duc pasul,
Dinţii se împlântă-n pâine, ca în mere pădureţe!
Şi un mâine mi se-arată ca un zbor cu turbulenţe

Dacă nu e dor în mine fruntea-n brazde e arată,
Gândurile mor din faşă, căci sămânţa le-e deşartă,
Scrisului îi seacă sâmburi, iar condeiul, fără viaţă,
Spatele întoarce Muzei, refuzând aripi-dulceaţă.

Dacă nu e dor în mine, ierni îngheaţă ochii verii,
Câinesc, viforul îmi muşcă dimineţile plăcerii,
Sângelui îi face diguri din calcar, pălit de brumă,
Iar amărăciunea pietrei toată-n fiere mi-o adună.

Melancolică, de boală, neiubirea îşi ia formă,
Într-o rană cât un hău sufletul mi se transformă
Şi îl caută furtuni, ‘n grota-i lacrima să-şi nască...
Dacă nu e dor, ce poate frumuseţea femeiască?

Ca să măgulesc răscoală, baricade ard, reneg,
Scobesc măduva de os, sinceră, cu vers să-mi leg
Nervul secetei de dor, ce zvâcneşte-a supărare,
Prin Cuvânt să-şi mântuiască pietrele de împăcare...

Şi mă ceartă verde crud, când îşi caută-n oglindă
Urmele de sărutări, ce mi-au fost, mai ieri, colindă...
Dezvinovăţesc privirea, alungând dorul flămând,
Dar m-a priceput, şireata, ce ascunde ochi zâmbind...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Târzii şi tot mai friguroase zori;
Nu-mi pare rău de suflet, cât de flori.

distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

prin crânguri de gânduri
cad frunze veştejite
în curte paşi târzii
nu'i nimeni să'i asculte
mai trece un an, se scurge în tăcere altul
ce viaţă de boem
să mor de dor şi apoi să pier
în pasul efemer al unui vers
un om iubea odată, o fată
plângea o apă în pridvor
în lac se scalda luna
tu coborai încet din univers
răsunau seara năluci prin cămară
paşii se pierdeau pe un drum
lovea în geam, ram după ram
plângeau în zare plopii
făpturi se rânduiau alene într-un gând
lacul secat, pescarii păşeau în depărtare
în mări pândeau ore târzii
eu sărutam o fată, încă o dată
tu renăşteai albă din lunci în noaptea iubirii de atunci

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!