revendica

Revendicarea sfârşitului de săptămână

Într-o înserare
De duminică,
Trista mea uitare
Mă revendică:
.
– Te-am comis, băiete,
Printr-un atentat;
Şapte zile-fete,
Azi am răzbunat!
.
După răzbunare,
Mi se-ascunde-n fire:
Trista mea uitare,
Trista mea privire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără tăgadă

nu dorm în nopţile de toamnă!
la insomnie mă condamnă
haina din pulbere stelară
ce-mbracă totul pe afară,
pomii, fântânile şi iazul,
bujganii-n vrej, ba chiar pârleazul...

eu scriu de parc-aş croşeta
alte veşminte - aşìjderea!

toamna, ca o uzurpatoare
iar îşi revendică, se pare,
întinderea inimii mele
să dea lumină unei stele!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea de alb

în lăuntrul meu e o pădure de mesteceni
o mare de alb pe care
nimeni nu o revendică
dimineaţa
aud răsăritul
spunând rugăciunea zilei
la amiază
soarele lăcrimează tăcut
e multă durere în ruga luminii
undeva între umbrele de mesteceni
sunt eu
un suflet
cu bilet doar dus
înspre seară
umbrele se subţiază subit şi
mestecenii se culcă în beznă
atât de trist
îmi aduc aminte de cei care
nu mai sunt...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din carte, Fsţă în faţă cu mine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-o sferă

Locuiesc într-o sferă,
Tangenţial, un punct atinge cerul
înlesnind poemului să modifice
cuvintele pe la spatele meu,
despletindu-se în lume.
Ploaia cade în cercuri, ca nişte puncte mari
îndoind bulevardele oraşului.
Amestecat în zare pluteşti ancestral în visarea târzie
când spaţiul fără profil revendică ţărmul.
Deznodământul verde rămâne
o pată finală risipită în ceruri.
Vidul înghite rămăşiţele ude
şi nicio apă verde nu mai coboară din nou.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi dansat cu tine

Aş fi dansat cu tine, înc-o vară,
La Vama Veche sau la Costineşti,
Când pescăruşii cântă la chitară
Şi pe nisip... păcatele-nmulţeşti.

In noaptea violetă... şi mahmură
Ascund sitarii frica-n stufăriş,
Iar luna c-un pahar de băutură
Revendică amorul... pe furiş.

Aş fi dansat cu tine, dezgolită,
Ca o ispită albă, de argint,
Lăsându-mă, încet, a fi iubită,
Când pică stelele înspre Corint.

Parfumul tău, de iasomie pură
Pătrunde în adâncuri inocent,
Ca o esenţă... ca o picătură,
Ce răscoleşte trupul... permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânând Al-Qaeda

De când am scăpat din război, nu mai vânez;
nu mai vânez pentru că nu mănânc urşi,
tigri sau lei – şi categoric
nu mănânc şobolani sau pescăruşi; dacă într-o zi
animalele vor avea arme,
well, atunci s-ar putea
să le împuşc pe toate.

Dar să vânez un om... în vreme de război,
să-l urmăresc ca pe-un animal
şi pe urmă să-i trimit câteva gloanţe-între ochi
n-ar fi pentru mine cine ştie ce problemă...

Dar nu pe internet, unde nimeni nu poate
revendica o adevărată victorie
prin faptul că ţine în mână capul retezat
al duşmanilor lui de moarte.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rotundul vocalei

Mereu am ezitat între uimire
şi grav, între rotundul vocalei şi clipa
evadărilor în larg,
când luna plină işi etala
strailele brodate, în legănări
de ape.

Pâlpâitoare tonuri de lumini
şi semne s-au furişat
în zborul unei şoapte şi, deghizate,
umbrele,
s-au cuibărit pe rând,
în prima bătaie de inimă
ce n-a primit botezul cenuşilor
adevărate.

Mereu am căutat un răspuns
când luna vlăguită
se stingea,
în sunetul tânguitor al luminii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart (12 iulie 2014)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi se va lumina de ziuă

te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu idolii tăi de-ntuneric
cu anotimpul din care mereu pleacă cineva
demult nu mai simţi naşterea dimineţilor
aroma cafelei
frigul priveşte prin tine ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
ţipătul unui pescăruş
şi chipul tău în oglinda unei ape
din care creşte o linişte albă

toate umbrele tale stau aliniate în şir indian
aşteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
îşi revendică dreptul la fericire

într-o zi va veni cineva şi va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
şi se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopţi

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul neautorizat

începusem să zidesc
frumoasa poveste de iubire,
perfect geometric, impecabil,
într-o măiastră antrepriză
şi fără un contract mai ferm cu-a doua vârstă-n criză

un cuib perfect rotund,
cu finisaje şi decoraţiuni de suflet-deci interioare,
de trei sau patru-sau în noapte strălucind albastre stele,
pentru un sbor rătăcitor ce s-ar întoarce în sfârşit acasă
după ce l-ar fi atins pe Dumnezeu cu penele pastele

zideam fără pietre, fără Ana, făra autorizaţie
de mituri şi zidire,
un cuib perfect în noapte, deci la negru,
şi raza lunii-având documentaţie incompletă
de iubire- se odihnea ascuns pe sborul alungit, vertebru

când tocmai ce-adunasem semnături
de la zei şi înţelepte păsări de-un înalt prestigiu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Last October

frunze şi pantofii mei cu toc firav
ţigările tale stinse pe pământ
până mai ieri dragostea ca un greier rătăcit
în fântâna arteziană
şi toate toamnele cu rujul siclam...

dincolo de casa păpuşilor mama tânără
râde spre tatăl meu care îşi vâjâie motorul
nu a cunoscut eclipsa vieţii
venită de pe dealuri aroma vinului a îmbătat
nefericiri prezente

din octombrie vom circumscrie letargii
şi vom semăna nebunia nopţilor în doi
pe terasa îngustă a blocurilor
tu şi larma sturzilor din grădinile oraşului
vă veţi ipostazia

clipele sunt purtate în lesă ca un câine comunitar pe care nu îl revendică nimeni
iar noi tragem retuşuri cu toamna aceasta

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!