Cuibul neautorizat

începusem să zidesc
frumoasa poveste de iubire,
perfect geometric, impecabil,
într-o măiastră antrepriză
şi fără un contract mai ferm cu-a doua vârstă-n criză

un cuib perfect rotund,
cu finisaje şi decoraţiuni de suflet-deci interioare,
de trei sau patru-sau în noapte strălucind albastre stele,
pentru un sbor rătăcitor ce s-ar întoarce în sfârşit acasă
după ce l-ar fi atins pe Dumnezeu cu penele pastele

zideam fără pietre, fără Ana, făra autorizaţie
de mituri şi zidire,
un cuib perfect în noapte, deci la negru,
şi raza lunii-având documentaţie incompletă
de iubire- se odihnea ascuns pe sborul alungit, vertebru

când tocmai ce-adunasem semnături
de la zei şi înţelepte păsări de-un înalt prestigiu,
un flutur indecent îşi revendica într-o firavă-aterizare
un drept de autor pe sbor la joasă înălţime,
pe cuibul nostru impecabil geometric, dar de-acuma în litigiu!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torţă fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineaţă fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuş fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără şine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Şi mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeţ fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de Sergiu Mănuş (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Im)perfect

Fără tine m-am simţit perfect,
N-aveam niciun fel de remuşcare,
În absenţa ta niciun defect
Nu se vede cât îl faci de mare.

Fără tine fericit am fost,
Sănătos la suflet şi la trup,
Regăsindu-mi pe pământ un rost
Care să m-ajute să mă rup

De trecut, de tine, de nimic,
Pentru că nimic n-ai însemnat
Bun în viaţa mea, ba, vreau să zic,
Prea mult of şi chin mi-ai cauzat...

Fără tine pot să fiu perfect,
După cum ţi-am şi mărturisit,
Mai adaug doar, să fiu corect,
Amănuntul că te-am păcălit.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (29 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genial nu înseamnă perfect, el poate fi perfect compus sau mai mult ca perfect.

aforism de David Boia (17 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere

Dintre cei trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
El este obligat să vadă injustiţia printre spinii
Şi incendiile de pe dealuri.

Iar cei care-au plecat întregi
Sunt aduşi seara acasă – ca mărunţiş.

Dintre cei trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
Părul negru i-acoperă gândurile.
În spatele lui, vorbe, rătăciţii fără bagaje,
Inimi fără provizii, profeţii fără apă,
Pietre mari puse acolo,
Stând, închise ca nişte plicuri
Fără adresă; şi nimeni care să le primească.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârşit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues

vibra tăcut secunda pătimaşă, vinovată,
sburând un sbor mistuitor, frenetic,
cuvântu-abia mai tresărea-ntre noi
şi levita nedumerit, flămând, besmetic
genunchiul tău îmi despica genunchii,
călătoream în dansu-acest transcedental,
când mâna-mi stângă se iubea cu mâna-ţi dreaptă
şi dreapta-aprofunda un studiu femural
priveai lasciv în lenta contopire
şi lent te contopeai în lenta piruetă,
lent mâna-mi dreaptă se-odihnea
lasciv, copleşitor, pe lenta siluetă
tactil îmi dibuiai talentul de sub tiv
şi-această tandră uvertură paşii o cântau confuz,
înlănţuiţi într-un poem nespus, interminabil,
cu ochii-nchişi iubeam în ritm de blues
eram două perechi cu umbra-n unghiuri diferite,
două păsări nespuse într-un singur sbor,
transcedentalpe fumul de ţigare
cuvântul ne ningea pe tâmple lent, covârşitor!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfect

E totul perfect, mă simt foarte bine,
Dis-de-dimineaţă când vorbeşti cu mine.
Seara când în pat noapte bună-mi spui
Simt buzele tale şi ştiu ce-mi propui.

Iar în timpul zilei, orele se scurg,
Cu tine sau fără stau până-n amurg
Gândul zboară iute, simt că te doresc
Aş vrea să-ţi arăt ce mult te iubesc.

Şi când sunt departe şi ţi-e dor de mine
Adu-mă în minte şi voi fi cu tine
Că-n inima mea, ce nimeni n-o ştie
Tu vei fi cu acolo pentru veşnicie.

poezie de Louise Scrymgeour, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest moment nu se poate explica perfect mecanismul exploziei supernovelor, dar nici ceea ce rămâne în urma lor. Astronomii au observat că după explozie nucleul fostei stele se transformă într-o stea neutronică sau într-o gaură neagră.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre lume

E perfect că trăim într-o lume imperfectă.
E drept că trăim într-o lume strâmbă.
E urât că trăim într-o lume urâtă.

E drept că lumea-i imperfectă,
E perfect că lumea-i urâtă,
E urât că lumea-i strâmbă.
Lumea asta, cine-o schimbă?

Schimbarea vine de la mine,
Schimbarea vine de la tine.
E datoria noastră, a tuturor,
Să fim mai buni în viitor.

poezie de Dumitru Delcă (6 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne luptăm cu perfecţionismul în domeniile în care avem cele mai mari vulnerabilităţi şi ruşini. Dorinţa de a fi iubit şi apreciat este principala cauză a dorinţei noastre de a părea impecabili şi fără pată şi tocmai asta ne duce la cele mai mari suferinţe ale noastre. Şi asta ţi-o spun eu, care am fost aproape toată viaţa o sugativă de apreciere, iubire şi atenţie. Dacă fac totul perfect, dacă arăt perfect, dacă trăiesc perfect pot să evit critica, vina şi ridiculizarea. Totuşi, ştii care e marea problema a perfecţionismului? Nu vom fi văzuţi şi iubiţi niciodată cu adevărat pentru ceea ce suntem dacă ne ascundem sub uriaşul scut şi masca perfecţionismului.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi perfect

Perfect nu sunt şi nici nu mi-aş dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aş fi perfect, nu m-aş deosebi
Dintre perfecţi când o să înviez.

Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecţiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.

Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alţii-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.

De-aş fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aş deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuşi Dumnezeu...

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie până când.

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.

Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori.

Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul decor
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.

Suntem lucizi până la sânge
Nedespărţiti până la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer.

Cuvintele îşi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir perfect (II)

Doar o floare mi-a dat de când ne-am cunoscut.
A pus toată tandreţea-într-un singur mesager, select,
Roşu ca o inimă, pur, de rouă încă ud –
Un trandafir perfect.

Cunoşteam fiecărei flori semnificaţia secretă;
"Îl reprezint," a spus, "în fiecare-aspect;"
Dragostea şi-a ales pentru vecie amuletă
Un trandafir perfect.

De ce nimeni nu mi-a trimis, firesc,
Cadou o limuzină sau un alt asemenea obiect?
O, nu, nu, norocul meu e să primesc
Un trandafir perfect.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice concepţie clară şi distinctă este fără îndoială ceva real şi pozitiv, şi prin urmare nu-şi poate avea originea în neant, ci trebuie să-l aibă în mod necesar pe Dumnezeu drept autor, Dumnezeu care zic eu, fiind perfect în mod suveran, nu poate fi cauza nici unei erori.

Descartes în Meditaţii metafizice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măr...

A crescut peste noapte,
Rod de bucurie...
Un mar sădit de şoapte
Lovit de feerie...

L-am aşezat pe masă,
Vis de roşu-aprins...
Şi l-am ascuns în mine,
Strop de paradis...

L-am desfacut în două:
Ciudat de ireal...
Jumate era roşu...
Jumate era pal...

În sufletu-mi copil,
Crud dar dulce-amar...
L-am copt în partea pală
Şi l-am pus pe cântar.

Fierbinte şi greoi,
Bun de poezie,
Mărul roşu-ntreg
L-am scris în veşnicie...

Pe jumatatea mea
Topit-am versuri scurte...
Pe partea ta de suflet,
Sculptat-am slove multe...

Ca basmul să se-nchidă,
În cerc perfect şi scurt,
Unit-am partea mea
Cu-a ta printr-un sarut...

Amestec de lumină,
Din inima-mi de lut,
Creat-am din nou mărul,
Perfect, rotund şi mut...

poezie de Gabriela Chişcari (29 martie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit împreună

eram sublimi, dar oarecum pragmatici
mergând spre steaua nordului, adiacent,
fiorduri mari le străbăteam galactici
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi în salturi colosale
şi copleşiţi de pasul inocent
prin sfere în rotaţii abisale
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi pân-la perfecţiune
priveam în urmă, meteoric, indecent,
cum geometric soarele apune
şi-apoi răsare-n noi incadescent!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir perfect

Doar o floare mi-a trimis de când ne-am cunoscut.
A pus toată tandreţea-într-un singur mesager, select,
Cu inimă fierbinte, pură, de rouă încă ud –
Un trandafir perfect.

Cunoşteam limbajul oricărei flori de pe planetă;
"Fragilul meu trup,"- a spus, "îl reprezintă-n fiecare-aspect;"
Dragostea şi-a ales pentru vecie amuletă
Un trandafir perfect.

De ce nimeni nu mi-a trimis, firesc,
Cadou o limuzină sau un alt asemenea obiect?
O, nu, nu, norocul meu e să primesc
Un trandafir perfect.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi Nevăzutul a creat văzutul, Nevăzutul nu îi impune nimic văzutului. Liniştea reuşeşte în tot ceea ce face, pentru că face fără să înfăptuiască. Liniştea face prin Fiire, fără să facă nimic. Reuşeşte în tot ceea ce face, fără a se mândri pentru faptul că face fără să înfăptuiască. Tot ceea ce provine din Linişte, este deja perfect, pentru că Liniştea este Perfecţiunea în Sine, care susţine totul, fără a înfăptui susţinerea. Facerea fără de a face. Căci atunci când Fiirea devine perfect conştientizată, facerea vine de la Sine şi se manifestă prin Sine - prin Unicul Sine. Şi tocmai lipsa de efort face ca Liniştea să fie veşnic odihnită, în Împărăţia Absolută. Şi tocmai lipsa de mândrie, face ca Liniştea să fie veşnic împlinită, în Împărăţia Absolută. Şi tocmai lipsa de sine, face ca Liniştea să fie veşnic eternă, în Împărăţia Absolută. Căci Liniştea nu trăieşte pentru sine, tocmai de aceea este lipsită de griji şi zgomote. Liniştea îngrijeşte de bunăstarea sunetului şi, cu smerenie absolută, există pentru a scoate sunetul în evidenţă. Ajută, fără ca nimeni să ştie că a ajutat. Aceasta este invitaţie la Linişte, pe care Liniştea o oferă sunetelor. Aceasta este chemarea Liniştii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Stau în echilibru perfect într-o carie
ca pe un vârf de săgeată înfiptă într-un alt vârf
de săgeată
cu mâinile întinse
cântând la aer pianine mişcări.
Balansul e perfect. Trec paşii mei pe deasupra
paşilor mei.
Stau în echilibrul perfect
şi caria înaintează în mine şi eu în ea
ca doi ochi izbiţi de o fulgerătoare lacrimă.
În curând voi ajunge la dezechilibru
şi caria va sta
va sta în mine într-un dezechilibru perfect

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celulele sunt perfect detaşate de rezultatul intenţiilor lor. Ele nu dau greş niciodată tocmai pentru că sunt perfect centrate în viaţă, în momentul prezent, în luciditatea inteligenţei celulare.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!