răvăşite de furtună

Cititorul

Carte pe iarbă.
File răvăşite -
Lector vântul.

poezie de Mihai Cucereavii
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de toamnă

Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Şi picând ca o ninsoare
Fac pământului furtună.

Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Şi privindu-le, le-asamăn
Cu iluziile mele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Flori de nu mă uita
Răvăşite de dor,
astrele
lungilor nopţi de iarnă
Cad laolaltă
cu fulgii placizi

parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Nicolescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună

Clopotul fără limbă
se zbuciumă

din el
liniştea se revarsă
în valuri

şi numai cei morţi
înţeleg
că afară-i furtună

şi numai cei morţi
înţeleg
că e miezul nopţii trecut.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de primăvară

Un picur pe nas, încă unul pe braţ
Şi cerul sărac cu doi stropi a rămas...
Îi râde lumina cu-un sărut răsturnat
Şi petecul alb e de-un timp destrămat.

Se strâng în ciorchini, spadasini, rând pe rând,
Sunt roze de lacrimi şi vis pe pământ,
Ne fulgeră taină cocorii şi plâng
Şi-şi şuieră plânsul din codrul plăpând.

Lumină şi vânturi, pe cer curcubeu...
Furtună e-n lume, furtună sunt eu.
Yadarnic alb petec pe irisul mat!
E-un cer de furtună! Regina de alb a cedat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dansăm

de multe ori ne plouă
foarte tare în viaţa noastră
încât avem nevoie
de umbrelă

dacă vrem să trecem printr-o furtună

dacă o avem
o aruncăm
pentru a putea dansa

aşa trecem printr-o furtună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

(după ploaie şi furtună, împarţi cerul în două, ştii tu omule de unde apare?...)

Curcubeu pe cer aprins
Roşu galben parcă-i nins
Verde şi alte culori
Toate prinse-n lumea lor.
Vântul ţi-e tată străin
Ploaia mamă din vecini
Soarele frate holtei
Ziua sora ce o vrei.
După ploaie şi furtună
Ieşi zâmbind tinând în mână
Un mănunchi de viorele
Sus pe cer te joci cu ele.
Altă ploaie şi furtună
Îţi faci drum ca o nălucă
Şi te-aşezi cu fală mare
Unde-i locul dumnitale
Şi râzând priveşti la soare.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună

Ape tulburi din adâncuri,
Pregătite de atacuri,

Liniştite, întunecoase
Aşteaptă nerăbdătoare,

Vasele în larg să iasă,
Vântul să se-nteţească,

Picături să dea târcoale,
Până-o fi furtună mare.

Să înghită tot ce poate,
Chiar vreo unu, două gloate.

Şi dacă s-a săţui
Răul nu va stărui.

Binele-şi va face parte,
Furtuna va fi departe.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (iulie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există suflet liniştit în furtună

Credeam că m-am născut pentru furtună!
Am încăpăţânat marea să mă-nveţe cu ea.
I-am simţit împreună îmbrăţişarea necerească.

De multe ori,
ca un albatros cu sufletul hoinar,
în ecouri de tunete cu încolţiri de fiară,
mă luam la-ntrecere cu vântul
să nu-i simt furia înaintării spre sarcofage.

Dar azi,
ca o liră înstrunând dorul de larg,
ecoul furtunii mă-ndeamnă
să-mi ajustez pânzele în arboradă.

Cu tâmplele,
asemenea spumei mării după furtună,
răsfoiesc lumina din zborul pescăruşilor.
Din gânduri ferecate-n amintiri,
culeg imagini de viitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună de vară

Aleargă nebună
Se zbate şi urlă,
Crengi le apleacă
Nori se adună,
Lumina o fură,
Nu ştiu unde tună
Pământul îl udă,
Se zbuciumă tare
Linişte n_are
Vânt se-nteţeşte,
Cerul trozneşte,
Fulgere cad,
Cer despicat,
Frunzele zboară,
Haos afară.
Si brusc s_a oprit,
Cer limpezit
Furtună de vară...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!