răvăşite de furtună

Furtună neobişnuită

în seara în care s-a prăpădit minunea
de nu mai credeam în venirea ei
afară era furtună dezlănţuită
schimbare de obiceiuri şi aşteptări
într-o dezamăgitoare violenţă tăioasă

îmi verificam posibilităţile de scăpare
supus nemaivăzutelor desfăşurări duşmane
să mi se distrugă totul
fără nicio încercare de intervenţie
ci doar ascuns
ca cel urmărit de un prădător de moarte
natural neinvestit de nimeni
ci de oameni în general

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună

Prin codrii Bacăului
Vâjâie vântul
Şi-ntunecă lumea
Un cer ca pământul
Şi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna în hohot
Le cântă prohodul...
Şi parcă mă cheamă,
De crengi atârnând,
Avesalomi gemând
Cu plete-ncâlcite...
De spaimă mă prind
Priviri rătăcite,
Şi mintea, de zgomot,
Nimic nu înţelege...
Şi-aş vrea ca să mor
Ca Romulus rege,
Uitat, legendar...
Cuprins de-o furtună,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o furtună uşoară

Dragostea e ca un gol
în care se întorc apele
şi ploile suspendate în nori

Lasă-ţi sufletul să calc peste el să te doară
apoi voi veni să te vindec
cu ploile mele curate
ca cerceii sunând în urechi
Simt îmbrăţişarea ta de departe
dorinţa ta aspră şi vie
Aşteaptă răsăritul de lună
să crească în trupul tău lumina
Abia atunci
să mă chemi alunecos ca o trestie
tăcut şi singur
Să mă rotesc în jurul tău
ca o furtună uşoară
ca o floare ce se deschide încet.

poezie de Ioana Trica din Noaptea şarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună în sufletul curat...

Lasă-mă să cânt,
lasă-mă să dansez,
lasă-mă să visez,
lasă-mă să merg prost,
să nu mă ţii de mână,
rănile sunt ale mele.
Suntem ca o mare
în furtună,
ne-am lăsat
teleportaţi din valuri,
în direcţii diferite,
apoi ne-am întâlnit din nou.
Cine are sufletul curat,
nu-şi va acoperi niciodată faţa
ca să nu fie recunoscută.
Să fii unic este o valoare
pe care puţini o au.

poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag clopotele a furtună

Când moarte a trecut pe drum spre apus
şi coasa era cu gura îndoită de pietre
trag clopotele a furtună,
cei care aşteptă să vadă ce se întâmplă
au neastâmpărul în trup.

Toţi cu o curiozitate bolnavă
mă privesc dacă îmi păstrez calmul,
un timp am crezut că nu sunt eu
cel cu braţele încrucişate
fără niciun scop,
am întrezărit repede apoi
timpul care se răzvrăteşte pentru cel iubit
înainte de împlinirea legilor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cine seamănă vânt culege furtună"

"Cine seamănă vânt
Culege furtună".
Prostul cât e pe pământ
Cu proşti se adună.
Unul care este pierde vară
Bate-ntotdeauna câmpi.
Umblă haimana prin ţară
Ca să îşi găsească tâmpi.
Altul ce se crede struţ
Îşi bagă capul în baltă.
Sare şi din lac în puţ
Să vadă lumea cealaltă.
Cum vedem, a nimerit
Precum nuca în perete.
Aşa de bine a gândit
Că acum nu-i mai e sete.

poezie de Dumitru Delcă (8 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

Toamna mea nu o descriu
dintr-o cămară burduşită,
ci de pe câmpul pustiit de roade,
în bătăi de vânturi aspre
Răvăşite turbioane de amăgiri
– răsturnate piramide
dintr-o geometrie nătângă
a efemerităţii –
Deşi-mi doresc, inutil,
să stau încă o vreme pe haturi,
ştiu ce va urma,
nuanţele vor fi înghiţite
de albul nămeţilor
ultimei zăpezi

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu

cu multe gânduri răvăşite de iluzii
strâng în braţe dragostea rămasă
durerea rătăcirilor de drumurile ştiute
ce-mi rănesc adâncul inimii

locuiesc în cuvintele care mă mângâie
mă iartă de întuneric şi nelinişte
şi-mi dau pacea rugăciunii

nu vreau să întâlnesc moartea
înainte de iertarea celor dragi
şi după căderea din suflet
a pietrelor de moară

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt chip

Vremea-nalţă şi râdică,
Vremea face, vremea strică,
Vremea suie şi coboară,
Vremea surpă şi doboară,
Vremea schimbă şi preface,
Şi războaiele şi pace,
Vremea toate răzvrăteşte,
Schimbă şi schimonoseşte,
Vremea pe vericine-nvaţă,
Vremea dascăl şi povaţă,
Vremea din linişte bună,
Face vânturi şi furtună,
Vremea iar după furtună,
Face şi linişte bună,
Vremea bucură,-ntristează,
Suie-n tron şi destronează,
Vremea-nalţă, vremea creşte,
Vremea iarăşi micşoreşte,
Toate sunt de vreme-aduse,
Toate la vreme supuse.

poezie clasică de Barbu Paris Mumuleanu (1825)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegie

Pribeag mergând în lume omul,
Să se întâlnească cu destinul,
Căci multe piedici va avea,
Până la împlinirea sa.

Iar sufletul plângând ar vrea,
Să se deschidă, să-nflorească,
Depinde doar de el să vrea,
Şi să primească hrana ta.

Dar va fi ger, va fi furtună,
Tu soare dacă şti să faci,
Nu vei lăsa să te doboare,
Nici ger, nici apă, nici furtună.

Putere tu vei căpăta, de vrei,
În slujba sufletul greu,
De gânduri negre vei scăpa,
Şi soarele va invada destinul tău.

poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!