profanat

Termenul "eugenism" a fost considerat profanat şi abandonat, deoarece biologii germani au încercat să apropie eugenismul de rasism.

citat clasic din Salvator Cupcea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbă albastră

Ai fi putut să nu deschizi această uşă, dar ai deschis-o;
Aşa că intră-acum, şi miră-te pentru ce lucru de nimic
Ai fost trădat... Nu-i nici o comoară ascunsă aici şi nici-o
Oglindă magică să-ţi cumperi viitorul, şi nu-s, după tipic,
Ţeste de femei pe raft pentru foamea celor cu care semeni,
Doar ceea ce vezi, priveşte iarăşi: o-încăpere-aproape goală,
Adăpostind necazuri şi bucurii puţine, mie-asemeni,
Lipsită de confort şi lustru – totuşi din tot ce mă-nconjoară
Numai pe ea vreau s-o păstrez întreagă, nutrind părere
Că pescarul nu trebuie să ştie ce-i dincolo de val.
Iar tu, când te-ai strecurat azi noapte-n încăpere,
De cum ai trecut pragul m-ai profanat, ai sfâşiat un voal;
Nu pot să-ţi privesc faţa şi să rămân cu mine-ntr-o fiinţă.
Aceasta-i de-acum a ta. Eu o să-mi caut altă locuinţă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa necunoscutei

În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
şi, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:

Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Şi sunt,
Sunt ritmul primelor senzaţii
Şi gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopţi de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Şi dezgustul efemeridelor ce mor
Şi-accentul circomflex al vieţii —
Al nimănui

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul

Fiii tăi îşi blestemară ziua naşterii, amară
întuneric şi ruşine, cazne grele şi omor
şi ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniţi de-un înger negru tocmai pe moşia lor
s-au lipit de stânci şi codri, şi în mlaştini se-adânciră
şi-au durat colibe-n râpe, tot prin peşteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci şi calomfiră
peştele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ţi-au supt sângele din rană
ţi-au smuls vintrele de aur, grâul, munţii verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei – doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn şi înţelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura şi cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple şi mulţimi de castre
mii de pietre funerare şi inscripţii vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternităţii noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!