Ardealul

Fiii tăi îşi blestemară ziua naşterii, amară
întuneric şi ruşine, cazne grele şi omor
şi ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniţi de-un înger negru tocmai pe moşia lor
s-au lipit de stânci şi codri, şi în mlaştini se-adânciră
şi-au durat colibe-n râpe, tot prin peşteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci şi calomfiră
peştele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ţi-au supt sângele din rană
ţi-au smuls vintrele de aur, grâul, munţii verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei – doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn şi înţelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura şi cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple şi mulţimi de castre
mii de pietre funerare şi inscripţii vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternităţii noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit
şi-au împodobit coroana cu scântei de piatră rară
despuiate samavolnic de pe sceptrul tău bogat
ţi-au bătut cununi de flăcări şi de spini, ca să te doară
fiere ţi-au turnat pe buze, în urzici te-au îmbrăcat
Şi ţi-au pus căluş în gură, trupul tău de pom în floare
l-au împresurat cu lanţuri, ca pe un tâlhar de rând –
în acest mileniu groaznic, fără lună, fără soare
podul lacrimilor tale lega cerul de pământ...
Şi te-am liberat, de-a pururi, întregind a ţării horă
în văzduhul jertfei noastre ca un astru viu răsari
tu, pământ al pătimirii, eşti mătasea Tricoloră
ce-a încins, sărbătoreşte, brâul României Mari!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Votează! | Copiază!