ponosit

Anonim

Cu trenciul vechi şi ponosit
Adese trec pe lângă tine,
Tu nu mă vezi
Şi e cumplit,
Căci mor în mine.

În astă lume friguroasă
Nu mai e nimeni. Decât noi!
Si-a mea iubire
Languroasă-
Dă înapoi.

Sunt doar cu tine, de decenii,
Deşi nici numele nu-ţi ştiu,
În mintea mea
Suntem vecernii,
În schit pustiu.

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria unui clop

După ce-mi dorii atâta
Bucuria unui clop,
Coada lui de târnăcop
Că ne-a răsturnat carâta!

Şi ne umplu de ocară
La un colţ de iarmaroc
Cu limbajul lui baroc,
Tutungiul de pe scară

El sudalmă, eu o palmă
Un ţignal pentru vardist
Cel mai ponosit şi trist
Da' nu-i şedea rău pe cal, mă'!

Un plaivaz, o terfeloagă
Şi ne trase o amendă
Ca să intre în legendă
Ziua asta de oloagă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul

Urcă pe scara vârstei în solitudine
omul cu gândurile scrise şi-n vorbe
cu multe întrebări nepuse
şi răspunsuri clare şi lungi.
Un trup ponosit de prea multe întâmplări
care-ţi mângâie auzul cu sunete difuze
un cântec de leagăn pe genunchi.
Iartă tot neastâmpărul
din pornirile iuţi ale tinereţii
respiră prin cuvinte alese
învelit în omături de ceară
ca într-o rugăciune.
Ştie prea multe ca să mai spună
se odihneşte cu pauze scurte
continuă obosit şi îngândurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primeşte
pe toţi în inima sa
ca pe nişte copii
fără vârstă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţii

Un poloboc nou vede lângă sine
Alt vas ponosit şi ros de vechime.
Lucrul îi displace, ba chiar îl jigneşte,
Fiindcă vechitura a rachiu duhneşte.
Zice deci cu silă: "Stai mai la distanţă,
Nu ai rost aici şi n-ai nici prestanţă.
Iar dacă-ţi închipui c-ai mai fi util,
Asta e himeră de bătrân senil."
Tăcu vasul vechi, înghiţind amarul,
Dar nu după mult timp, sosi gospodarul.
În polobocul vechi turnă vin ca rubinul,
Iar celui nou-nouţ cu apă-i făcu plinul.

Şi zice-atunci morala că nu este cuminte
A te umfla în pene, când n-ai destulă minte.

fabulă de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mal de ţară

Răsare întâi o căciulă, treptat, apoi mult păr încâlcit
peste tot şi o flăcăruie intermitentă sub mustaţa
cu mult fum, iar lângă nas un vârf de bici
ţeapăn lângă o scândură ce ţine ceva ponosit
ce pare a sta pe-o mârţoagă şi se ţine de-o sticlă, dar nu,
ce avansează pe o cutie de căruţă
purtată pe nişte bucăţi negre de cauciuc ce schioapătă rotundul
şi de tot, de tot, la urmă, într-un abur aromatic ce se înalţă la cer,
rămâne multă balegă...
fără să ştiu dacă era a calului, că nu mă pricep...

Nu e vers alb, e murdar că nu-i stăpânesc... dificultatea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună pe cărarea sorţii

Când inima-mi tânjea după iubire
Şi credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viaţa mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.

Destinul ne-a purtat în aceeaşi luntre
Pe apele limpezi legănându-ne uşor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldaţi în al dragostei foc mistuitor.

Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunţat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.

Şi-am străbătut ani buni cărarea sorţii
Mângâiaţi de soare sau bătuţi de vânt,
Iubindu-ne cu patos şi la anii bătrâneţii
Îngemănaţi în suflet, în cuget şi-n cuvânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i arta

Parcă scos acum din tuş,
Negru tot, un greieruş,
Pitulat sub zid, bonom,
Bate tactu-n metronom.
Cântă ca un huhurez
Partitura lui cu miez,
De nu poţi să-nchizi un ochi,
Ca bolnav după deochi.
Greierimea-ntr-un ison
Cântă noaptea monoton,
În perechi sau neperechi,
Asurzind cele urechi,
De te scoli, la ziuă, frânt,
Umblând ca bătut de vânt...
Dar la ţară, în cătun,
În pământul meu străbun,
O cântare pe ales
Nu-ntâlneşti aşa de des.
Aşa că sunt mulţumit
De concertul prelungit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de vis sau răsărit

Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ţi-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.

Te-ai odihnit în el un timp- umblaseşi mii de vieţi hai-hui-
şi, când ţi-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.

Apusul arde-n flăcări reci şi vântul şuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopţi şi-acum te simţi ca-ntr-un sicriu.

Nimic nu vezi, nimic n-auzi, ştii doar că nu ai niciun rost
şi nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...

Eşti vagabondul dintre lumi, cu suflet trist şi ponosit.
Degeaba plângi că ai greşit, când de IUBIRE ai fugit.

În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.

Nu mai găsesc puteri să-ţi spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să evadăm!

Nu mă închide-n templele tăcerii!
Îmi este frig, de teamă sunt cuprinsă,
În chingi mă strânge lacătul durerii,
Voi fi, de cruda iarnă, aprig ninsă.

N-aş vrea să fiu crăiasa ta de gheaţă
Pe calea şerpuind spre Absolut...
Nu-mi dărui un suflet sau o viaţă,
Croieşte-mi pelerină din sărut!

Mă scapă azi în veci de penitenţa
Acestei linişti, prea apăsătoare!
Pofteşte-mă, te rog, în diligenţa
Cu Pegaşi roz, spre crestele polare!

Mi-am pus paltonul ponosit, cu glugă,
Căldura am ascuns-o în bagaj,
Saboţii vechi i-am încălţat pe fugă,
M-am pregătit de-al iernilor tangaj.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de vis

Îmi ridic pleoapele domol
Cu o lene grea lăsată de ziua de ieri,
Focul din şemineul ponosit s-a stins demult
E mai rece decât aş vrea să fie,
Îmi caut papucii pufoşi ce zac ascunşi
Sub patul de stejar ticsit de amintiri fierbinţi,
Când ne ascundeam, sâmbetele reci de iarnă sub plapuma caldă,
Acum cearşaful stă întins, şi doru-ţi duce câteodată...
Mă apropii de fereastra îngheţată, cu paşi mărunţi şi repezi
Cu valuri de emoţii trag perdeaua să descopăr
Mai mult decât un vis!
O bucurie de copil se aprinde în mine
Îmi iau fularul galben de bunica croşetat
Şi zburd spre uşă-n grabă
O minunată lume mă aşteaptă afară!
Miroase a iarnă nouă şi ger lung
Magia iernii e în plină culoare,
Ating zăpada cu ardoare şi zâmbesc,
Copacii neclintiţi stau miraţi, se uită la mine
Par a fi de zâne pictaţi, suflaţi în albă iubire

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!