ponosit

Anonim

Cu trenciul vechi şi ponosit
Adese trec pe lângă tine,
Tu nu mă vezi
Şi e cumplit,
Căci mor în mine.

În astă lume friguroasă
Nu mai e nimeni. Decât noi!
Si-a mea iubire
Languroasă-
Dă înapoi.

Sunt doar cu tine, de decenii,
Deşi nici numele nu-ţi ştiu,
În mintea mea
Suntem vecernii,
În schit pustiu.

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica îşi ferecase copilăria într-un album ponosit cu scoarţele roase care fuseseră cândva de culoarea focului. Dar odată cu venirea mea pe lume, inima ei se reîncălzise şi încerca să nu rămână singură; nu-i auzeai niciun oftat scăpat, aşa la întâmplare. Vorbea de mâinile pricepute ale mamelor care frământau pâinea şi împleteau florile în pletele drăgaicelor.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria unui clop

După ce-mi dorii atâta
Bucuria unui clop,
Coada lui de târnăcop
Că ne-a răsturnat carâta!

Şi ne umplu de ocară
La un colţ de iarmaroc
Cu limbajul lui baroc,
Tutungiul de pe scară

El sudalmă, eu o palmă
Un ţignal pentru vardist
Cel mai ponosit şi trist
Da' nu-i şedea rău pe cal, mă'!

Un plaivaz, o terfeloagă
Şi ne trase o amendă
Ca să intre în legendă
Ziua asta de oloagă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!