Asta-i arta

Parcă scos acum din tuş,
Negru tot, un greieruş,
Pitulat sub zid, bonom,
Bate tactu-n metronom.
Cântă ca un huhurez
Partitura lui cu miez,
De nu poţi să-nchizi un ochi,
Ca bolnav după deochi.
Greierimea-ntr-un ison
Cântă noaptea monoton,
În perechi sau neperechi,
Asurzind cele urechi,
De te scoli, la ziuă, frânt,
Umblând ca bătut de vânt...
Dar la ţară, în cătun,
În pământul meu străbun,
O cântare pe ales
Nu-ntâlneşti aşa de des.
Aşa că sunt mulţumit
De concertul prelungit
Până-n zori, la răsărit,
Când cu fracul ponosit,
Greierele meu de tuş
Se retrage în culcuş.
Odihnindu-se-n alcov
Răpus, până la istov,
Pregătind un nou concert,
Doarme dus, zăcând inert.
Asta-i arta, nu-i uşor,
Ştie orice muritor:
E o jertfă pe altar
Şi pocalul cu nectar.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!