nud

Nud cu metafore

Ploaia de îngeri din inima mea
Se topeşte în cerul ascuns în apus
Unde s-a aprins ca semn câte-o stea
Cu fierbinţeala iubirii sub lacăt ascuns.

Florile îşi ofilesc surâsu-n absenţa
Întâmplărilor cu braţele de fum
Uitând că-n dragoste virtutea şi esenţa
Revin ca phoenix din scântei şi scrum.

Locul tău a rămas înmiresmat în vecie
În inima de flori cu aripi la sandale,
Poţi reveni zburând în miez de poezie
Lipindu-i pe nud metafore petale!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portul bunicului

Portu-mi portul care-l port,
Mândru, dar în el includ
Printre hainele de tort,
Portmoneul nou şi nud!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale nu cultivă conturarea portretului fizic şi moral al caracterelor cum obişnuiesc scriitorii clasici. El trece de analiza psihologică şi consideră prezentarea faptului nud şi a vorbei izvorâte din necesitatea situaţiei i se par scriitorului mijloace literare mai superioare.

Tudor Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va urma

Eşti aici în fiecare frunză care freamătă
Eşti aici în odaia cu saltea de paie
Eşti în apa Siretului
Din flori şi girasol plăzmuită

Se aprind pupile ca focuri în inele
Se deschide noaptea ca o ladă cu jucării
Cu licurici

Aşteaptă paradisul înscris în liniile din palmă
Iată merişorul râde printre dediţei
Răvăşit parfumul peste câmpul nud
Perzistă ca o dorinţă timidă

poezie clasică de Saşa Pană din Cuvântul talisman (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice nud de femeie întruchipează întreaga natură. Va trebui aşadar să-l privim cu aceeaşi admiraţie şi cu aceeaşi detaşare pe care le simţim în apropierea nepătrunsului secret al Naturii şi a capacităţii sale de creaţie. Dacă în faţa femeii dezgolite de veşminte nu descoperim în fiinţa noastră, graţie transfigurării, cea mai profundă emoţie sublimă pe care o simţim în faţa revelării Misterului Cosmic, atunci nu există iubire sublimă şi acesta nu este decât un act profan.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul nud al teatrului, limbaj care nu e virtual ci real, trebuie să ne permită, prin utilizarea magnetismului nervos al omului, să trecem dincolo de limitele obişnuite ale artei şi ale cuvântului, pentru a realiza activ, adică magic, în termeni reali, creaţia totală, unde nu-i mai rămâne omului altceva de făcut decât să-şi reia locul între vis şi evenimente, adică în acea realitate a sufletului său în care visul nu este decât un eveniment ce a fost sau ce va fi manifestat.

Antonin Artaud în Le théâtre de la cruauté (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de scorţişoară

Mi-e inima de scorţişoară:
Arde.
Şi-ar stinge muşchiul într-o cană cu vin:
Fiert
Şi ar bate în ritm de colind:
Nuanţat,
Ca filosofia ta, mută,
Când pleci,
Păşind...

Mi-e dorul purpuriu:
Frige.
Şi-ar rupe motivul într-o plită surdă,
Încinsă
Şi ar pâlpâi în miros de iarnă vie:
Albă,
Ca absenţa ta, subită,
Când vorbesc,
Murind...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (24 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de rostire

Slove ancorate străin în cuvinte.
Fraze arse de sens
în creuzetul minţii.
Cenuşa...
Şi eu...
Exilată în laguna tăcerii,
încovoiată a semn de-ntrebare,
în zadar număr puncte suspendate
în cârligul vreunei litere.
Un semn se ridică-a mirare,
ţintuit între stihuri şi proză.
Culeg din cuvinte,
resturi de inimă stingheră.
Le topesc
în acelaşi bizar creuzet al minţii.
Funerar le îngrop,
în parodie cu măşti
jumătate triste,
jumătate vesele
rămâne-amintirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se compune din toate câte facem şi îndurăm şi... din multe altele. Pentru liniştea sau neliniştea noastră adâncă, viaţa de petreceri, de societate, de bal etc. este accesorie, dacă nu absolut străină. Căutăm însă îndârjiţi această viaţă. Trebuie să ne satisfacem o nevoie de dans lumesc. Mulţi nu cunosc decât o astfel de viaţă, cu triviale exaltări, cu vagi luminări ale unui colţ de suflet nevăzut. În bună parte, societatea ne modelează conştiinţa. Conştiinţa mea o simt deschisă, de preferinţă, altor realităţi prea puţin vizibile. Din cufundarea în mine şi întoarcerea pe toate feţele iese câteodată adevărul nud.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

arc

octombrie câmpiei
dăruie strălucire din argintul brumei
în mijloc un copac, un singur copac
singur
raze înjumătăţite diluându-i umbra
lasă o pată aurie şi nu-nţeleg
de unde vin tonuri de violet acolo şi
aproape nud copacul, acum
câte păsări îl mai ştiu, câte
se vor întoarce să-i aducă
sau să-şi ia felii de libertate?!

octombrie meu este altfel
mai neceremonios de data aceasta
ca un păstor
păstorul oilor mele pastel, mi le mână
spre constelaţii nenumite

neputincios într-un fel
aştept pe aprilie când câmpia aceasta

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!