Limbajul nud al teatrului, limbaj care nu e virtual ci real, trebuie să ne permită, prin utilizarea magnetismului nervos al omului, să trecem dincolo de limitele obişnuite ale artei şi ale cuvântului, pentru a realiza activ, adică magic, în termeni reali, creaţia totală, unde nu-i mai rămâne omului altceva de făcut decât să-şi reia locul între vis şi evenimente, adică în acea realitate a sufletului său în care visul nu este decât un eveniment ce a fost sau ce va fi manifestat.

Antonin Artaud în Le théâtre de la cruauté (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sensibil, adică a fi real, înseamnă a fi obiect al simţurilor, şi deci a avea în afara sa obiecte sensibile, obiecte ale sensibilităţii. Sensibilitatea este singura formă de cunoaştere umană prin care ne sunt date obiectele. Acestea nu pot fi date omului decât în măsura în care îl "afectează";ca fiinţă senzorială el este o fiinţă care este afectată de obiecte, pasivă;o fiinţă care suferă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în mintea fiecărui nebun un geniu neînţeles ale cărui idei, strălucind în capul său, au înspăimântat oamenii şi pentru care delirul a fost singura soluţie către strangularea pe care viaţa a pregătit-o pentru el.

citat celebru din Antonin Artaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti în mijlocul unui război. O bătălie între limitele mulţimii care îţi cere să renunţi la visele tale, pe de o parte, şi puterea adevărată a viziunii tale de a crea şi de a realiza lucruri extraordinare, pe de altă parte. Este o bătălie între cei care îţi vor spune ce nu poţi să faci şi acea parte din tine care ştie şi a ştiut dintotdeauna că eşti şi că poţi mai mult decât ce se vede în mediul tău înconjurător, mai mult decât obiectele şi lucrurile neînsufleţite care ne posedă. Adu-ţi aminte în fiecare zi că un vis, sprijinit de voinţa neobosită de a-l realiza, este într-adevăr o realitate ce poate sosi din clipă în clipă.

citat din Anthony Robbins
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu transmite omului cunoştinţele despre sine prin limbajul uman, prin cuvânt, ci prin limbajul său divin, pe care inima curată a omului îl înţelege pe deplin fără cuvinte.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

În romantism trebuie să distingem... două curente puternic deosebite. Romantismul pasiv, care caută sau să-L împace pe om cu realitatea — înfrumuseţând-o — sau să-L îndepărteze de realitate, îndreptându-L spre stearpa adâncire în lumea lui lăuntrică, spre meditaţiile asupra "fatalelor enigme ale vieţii", ale dragostei şi morţii, enigme ce nu pot fi rezolvate pe calea "speculaţiilor intelectuale" şi a contemplării, ci numai pe calea ştiinţei. Romantismul activ tinde să întărească voinţa de a trăi a omului, să stârnească în el revolta împotriva realităţii şi a asupririi de orice fel pe care o exercită această realitate.

citat din Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselia sau suferinţa extreme au întotdeauna la bază o eroare sau o iluzie;prin urmare aceste doua exaltări ale sufletului ar putea fi evitate prin reflecţie. Această veselie nelimitată se bazează întotdeauna pe himera de a fi găsit în viaţă ceva ce e pur şi simplu imposibil să găseşti, adică o satisfacere durabilă a dorinţelor sau a neliniştilor care nu încetează obsedant, să renască. Mai târziu trebuie să ne dispensăm cât mai repede de orice himeră singulară de acest gen şi, atunci când dispare, s-o plătim cu tot atâtea suferinţe amare câte bucurii ne-a suscitat apariţia ei. Prin aceasta ea seamănă perfect cu un munte de pe care nu putem coborî decât căzând, de accea ar trebui să-l evităm;orice suferinţă subită, nestăpânită nu e altceva decât căderea de pe un vârf.

Arthur Schopenhauer în Arta de a fi fericit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa care se naşte din bucurie, este în aceleaşi împrejurări mai puternică decât dorinţa care se naşte din tristeţe. Dorinţa este însăşi esenţa omului adică o sforţare prin care omul năzuieşte să-şi menţina existenţa. De aceea dorinţa care se naşte din bucurie este ajutată sau sporită prin insuşi afectul bucuriei;pe când dorinţa care se naşte din tristeţe este micşorată sau înfrânta de însuşi afectul tristeţii.

Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este fericit când poate realiza ceea ce prin natura sa este destinat să realizeze, iar acest lucru înseamnă, dincolo de determinările exterioare, să-şi îndeplinească datoria prescrisă de imperativul raţiunii. Esenţa fericirii este determinată însă de natura actului specific omului în calitate de om, act de natură pur spirituală, constând în activitatea sufletului "conformă cu raţiunea sau nu lipsită de raţiune", îndeplinit la superlativ de omul desăvârşit din punct de vedere intelectual şi moral. Dacă contingenţa ţine de neputinţa formei de a domina materia, omului îi este dat, pentru a realiza în el însuşi perfecţiunea, să ordoneze lumea, nu să o nege în favoarea altei lumi.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, aşa cum îl concepe existenţialismul, dacă nu poate fi definit, se datorează faptului că nu este la început nimic. El nu va deveni decât ceva pe urmă şi va fi ceea ce el însuşi se va fi făcut... Nu există realitate decât în acţiune... omul nu este altceva decât propriul său proiect, nu există decât în măsura în care se realizează pe el însuşi, nu este nimic altceva decât ansamblul actelor sale.

Jean-Paul Sartre în Existenţialismul este un umanism
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea însăşi înseamnă, în primul rând, vis. Vis atins, sau vis de atins. Deci un ideal omenesc construibil. Iluzia rămâne ceea ce este. Adică nimic. Nu trebuie să confruntăm niciodată nimicul cu visul.

Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmosul este un trup viu, iar noi suntem părţi ale sale. Soarele este o inimă uriaşă, iar fiecare fior al său e resimţit până în cele mai mici vene ale noastre. Luna este un mare centru nervos, care ne face întotdeauna să fremătăm. Cine cunoaşte puterea pe care o au asupra noastră Saturn sau Venus? Aceasta este o putere vitală, ale cărei unde ne străbat în permanenţă.

citat celebru din D.H. Lawrence
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halleluyah

Mistică
a necuprinsului –
sub privirile de sfânt ale sfinxului:
infinită este creaţia lui,
coloana vertebrală a vieţii suind.
Cine poate sta înaintea măreţiei
fără de seamăn -a lui,
a demiurgului?

Între
real şi utopic,
istoria lumii respiră
căderea în timp
sub propria greutate.
În ritmul cosmic
infiniţii se strâng
într-un fragment
de eternitate.

Viaţa nu-i decât levitaţie
a trupului spre cer. O, de-aş putea
cu inima să-ating edenul cerului,
ecoul tăcut al misterului!

Senzaţia
de savoare şi libertate,
înălţător o resimt
cu graţia firii de om neîntinate.
O!, nu călcaţi
altarul sacru al versului meu:
poezia nu-i decât o formă de viaţă,
iar [...] făpturile ei –
infinite căi de a-l cunoaşte
[aşa cum este] pe dumnezeu.

Slove de aur,
neasemuit de curate,
pavate cu urmele
trecerii (z)eului
rodesc în sufletul omului.

Omul liber,
mereu îndrăgostit de cer,
în roza vânturilor stăpân
precum întâiul monarh.

Pentru tot ce-a fost şi este,
pentru tot ce va fi –
dar încă nu-i azi pe pământ,
sub privirile de sfinx ale timpului:
lăudat fie numele lui!,
halleluyah!

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea I- O istorie pentru un proces, eveniment, concept etc. poate fi o descriere mai simplă şi care să ofere coerenţă, unele legături şi explicaţii cu diverse concepte şi termeni. În schimb, "Istoria informaticii româneşti" nu poate fi tratată matematic în termeni de teoremă sau teorii ce necesită definirea de ipoteze şi concluzii. Se poate porni de la definirea sau de la ideea că, ISTORIA este reprezentarea cunoştinţelor pe care o persoană le are prin diverse căi şi metode pentru a explica: evenimente, decizii, procese, evoluţii etc. Astfel, Istoria este la fel ca ÎNVĂŢAREA.

Marin Vlada în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice realitate în percepţie are un grad, astfel încât între acest grad şi negaţie să aibă loc o serie infinită de grade tot mai mici şi dacă fiecare simţ trebuie să aibă un grad determinat de receptivitate a senzaţiilor, atunci nicio percepţie, deci şi nicio experienţă nu e posibilă care să dovedească, fie nemijlocit, fie mijlocit (prin orice digresiune în raţionament), o absenţă totală a oricărui real, adică, din experienţă, nu poate fi scoasă niciodată dovada unui spaţiu sau a unui timp vid. Căci, mai întâi, absenţa totală a realului în intuiţia sensibilă nu poate fi ea însăşi percepută; în al doilea rând, ea nu poate fi dedusă dintr-un singur fenomen şi din diferenţa de grad a realităţii lui, sau nici nu e îngăduit să fie admisă vreodată pentru explicarea acestui fenomen.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, materialul refulat nu se poate manifesta ca amintire, dar în schimb el rămâne activ în mod potenţial; într-o zi, sub influenţa unui factor extern, din el se nasc produse psihice care trebuie considerate metamorfoze sau mlădiţe ale amintirii uitate şi care nu pot fi înţelese decât astfel.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine ca infracţiunile să fie prevenite decât pedepsite. Acesta este principalul scop al oricărei legislaţii bune, adică al artei de a conduce oamenii spre maximum de fericire sau minimum de nefericire posibilă, dacă e să vorbim luând în considerare toate calculele lucrurilor bune şi rele ale vieţii.

Cesare Beccaria în Despre infracţiuni şi pedepse
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura a trasat cu o mână grosolană, dar fermă, proiectul istoriei omului şi al revoluţiilor sale în liniile munţilor pe care i-a ridicat şi ale fluviilor pe care le face să coboare din vârfurile lor... Mările, munţii şi râurile sunt limitele cele mai naturale ale naţiunilor, obiceiurilor, limbilor, regatelor, tot atât cât şi ale teritoriilor, şi chiar în cele mai mari revoluţii umane, ele au fost linii directoare sau hotarele istoriei lumii. Daţi fluviilor un alt curs, lanţurilor de munţi o altă direcţie, malurilor mării alte contururi: nu este suficient pentru a schimba în întregime şi pentru totdeauna formele de dezvoltare a omenirii pe acest teren nesigur pe care se succedă naţiunile?

Johann G. Herder în Idei despre filosofia istoriei omenirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de uşor e să crezi! Cât de uşor e să te rogi! Dumnezeu a făcut totul, iar omului nu-i rămâne altceva de făcut decât să primească totul, pe gratis.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analiza ne demonstrează că aceste operaţiuni ale spiritului erau deja efectuate în gândurile latente ale visului şi pe care aceasta nu face decât să le reproducă ca atare. Dacă în vis se întâlneşte o deducţie logică, ea nu este altceva decât reproducerea verbală a logicii ideilor visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima visului sunt singur. Rămas fără nici o garanţie, despuiat de artificiile limbajului, de protecţiile sociale, de ideologiile liniştitoare, mă regăsesc în izolarea totală a făpturii în faţa lumii. Din mine nu mai rămâne decât făptura şi soarta ei, inexplicabila şi atotputernica ei soartă. Descopăr uluit că eu sunt această viaţă nesfârşită: o fiinţă ale cărei origini sunt dincolo de tot ceea ce pot cunoaşte, a cărei soartă depăşeşte orizonturile unde-mi ajunge privirea. În străfundurile singurătăţii, după ce am avut curajul să accept sărăcia, nu regăsesc disperarea, nici tristeţea. Pierzându-mi speranţa în tot ce îmi oferea lumea, n-am ajuns la dezolare. Renunţând la comuniunile facile şi întristătoare care se stabilesc între indivizi în viaţa de toate zilele, nu mi-am pierdut bucuria. Făptură, mă aflu cu celelalte făpturi în comunitatea cea mai profundă, care nu există decât în centrul sufletului. Din vis, mă întorc cu acea putere de a iubi viaţa, de a iubi oamenii şi lucrurile şi faptele, pe care o uitasem şi de care mă dezvăţasem părăsind paradisul copilăriei.

Albert Beguin în Sufletul romantic şi visul
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!