Inimă de scorţişoară

Mi-e inima de scorţişoară:
Arde.
Şi-ar stinge muşchiul într-o cană cu vin:
Fiert
Şi ar bate în ritm de colind:
Nuanţat,
Ca filosofia ta, mută,
Când pleci,
Păşind...

Mi-e dorul purpuriu:
Frige.
Şi-ar rupe motivul într-o plită surdă,
Încinsă
Şi ar pâlpâi în miros de iarnă vie:
Albă,
Ca absenţa ta, subită,
Când vorbesc,
Murind...

Mi-e zâmbetul de fum:
Scade.
Şi-ar frânge cuvântul într-o întrebare firească,
Fierbinte
Şi ar plesni în răspuns:
Nud
Ca trecutul tău, prezent,
Când trăieşti,
Plecând...

poezie de Gabriela Chişcari (24 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenusa

De unde vii, pasăre măiastră?
Din ceruri înalte
Ai coborât
Ș i ţi-ai nimicit aripile….

Glasul tău,
Ochii şi parfumul tău,
Mă induce într-o visare cumplită,
Dar ignoranţa ta mă omoară…..

Dorul,
Cumplita tortură,
Ce macină sufletul meu,
Arde în mine!
Ah şi ce dor mi-e de tine….

Teama,
Mă trimite în tăcere,
Mută!
Mă simt în faţa ta
Plină,
De sentimente ascunse
Este inima mea,
Ș i aş vrea să le aflii,
Dar mi-e teamă….

Nopţile plâng şi tremur;
Mi-e atât de teamă,
Că eu oi fi de mult moartă
în inima ta….

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarta-ma

Iartă-mă
se zbat aripi în mine
ca într-o colivie.
Iartă-mă
se prăbuşesc trepte în mine
ca într-o mină.
Iartă-mă
mi-e irisul transparent
ca o lentilă.
Iartă-mă
mi-e surd ecoul
ca pe o stradă aglomerată.
Iartă-mă
e plină de riduri
foaia pe care scriu,
de ele se împiedică griful
şi se rupe.
Iartă-mă
mi-e pustie colivia...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul e minunat

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.

Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia şi grădina mea.

Când trandafirul înfloreşte
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place şi când înverzeşte
şanţul, la margine de drum.

Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se roteşte-n zare.

E semn că păsările vin
din ţările unde au iernat.
În faţa naturii mă închin,
când totul e minunat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de faţa ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumuseţea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingăşia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuind

inima mi-e o carte în flăcări
nu le stinge dragostea, moartea, uitarea,
vom trăi şapte vieţi, nu ne vor ajunge milenii
să preţuim pământul şi marea

inima mi-e o carte în flăcări
nu râde, nu plânge
doar cuvântul tău pe dealul golgotei
m-ajunge

inima mi-e o carte în flăcări
sânge sunt literele-ngropate
în albul paginilor
din veacuri surpate

inima mi-e o carte în flăcări
răsfoieşte-o cu degetele mele
priveşte-mi dansul sub baldachinul
înzăpezitelor stele

inima mi-e o carte în flăcări
o răsfoiesc genele mele foşnind
înainte de visul nostru adeverind,
mântuind

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor ...

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
Din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
Când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anu-întreg, se pare,
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
Cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
Dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi urca,
Cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima o primăvară ...

Mi-e inima o primăvară
Mustind de culoare şi-n seva,
Ce curge şi mă înfioară,
Ţintit fost-am de Kamadeva.

Săgeţile lui date-n floare
Străpunsu-mi-au inima-n grabă,
Trezind sentimente bizare
Ce n-au un răspuns, dar întreabă:

Pe cine iubesc şi mi-e dragă?!
Ce cale mi-e dat a străbate?!
De ce inima mi-e pribeagă
Şi tremură de voluptate?!

Răspunsul mi-l dă anotimpul
Când tot ce e viu înfloreşte.
De-atâta uimire şi timpul,
O clipă în loc se opreşte.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amica mea septuagenară

Când bea vin cu scorţişoară
Face numai nebunii,
Căci se simte domnişoară
Şi şi-ar pune pirostrii.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă...

Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...

Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...

Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd, să râd
Şi să m-arunc în mare...

Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...

Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...

Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari...

Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Şi iadu-o să mă ceară...

Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...

poezie de Gabriela Chişcari (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că timpul nu se schimbă când doreşti
Şi pentru că, în mine, e multă rutină
De când ai plecat, într-o falsă lumină,
Văd clipa prezentă şi zaţul din ceşti
Îmi spune că sunt, vinovat fără vină.

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că am încercat să nu-mi fie
Şi nu mi-a ieşit.
Pentru că nu poţi trăi într-o lume pustie,
Pe un fals teritoriu, cu munţi de hârtie.
Pentru că, prea mult te-am iubit
Şi-acestă iubire e-o flacără vie.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima vioară

Mi-e inima vioară glăsuind
Pe ramul de migdal abia-înflorit
În vraja anotimpului suind
O coamă lină, dealul însorit.

Arcuşul smălţuit cu fluturi mii
Dansa pe coarde pline de fiori,
Însenina livezile pustii
Cu nestematele ivite-n zori.

Mi-e inima surprinsă de amurg,
Privesc uimită clipele târzii,
Dau zilelor bineţe când se scurg
Şi ştiu c-aşa a fost şi-aşa va fi...

Mi-e inima vioară, glăsuind...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul un câine pe şosea

Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconştientul, cui îl las?

Din când în când, îi este dat să cadă,
Şi el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Şi, uneori, solemn, într-o baladă.

Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Şi ne uneşte câteodată plânsu-mi.

Mi-e sufletul un câine şchiop ce vine,
Pe o şosea, prin vifor, către tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de tată

Mi-e dor de tine, tată.
Mi-e dor de sfatul tău,
care-l primeam odată,
atunci când făceam rău.

Mi-e dor de tine, tată.
Şi de dojana ta.
De mintea luminată
ce mi-o făceai mata.

Mi-e dor de-înjurătura
pe care o primeam,
atunci când stricam şura
şi fânu-l tăvăleam.

Eşti tată prea departe.
La tine nu ajung,
că timpul ne desparte
şi drumul e prea lung.

Dar îţi promit eu, tată,
că sigur vin la tine,
când viaţa mi se gată
şi totul va fi bine.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de trosnetul din sobă, de aburi calzi de cozonac,
De mere coapte-n scorţişoară, de banca brună din cerdac,
Mi-e dor de albul pân' la hornuri, de sfânta seară de Ajun,
De caramelele cu lapte, de mămăliga din ceaun.

Mi-e dor de serile de iarnă când ascultam, atent, poveşti,
De zilele fără de grijă, de bruma albă din fereşti,
Mi-e dor de scârţâitul porţii, de îngereştile ninsori,
De lampa galbenă din geam ce pâlpâia până în zori.

Mi-e dor de puloverul de lână, de căciuliţa cu urechi,
De torsul mâţei lângă plită, de corzile chitarei vechi,
Mi-e dor de-aroma de gutuie, de ceaiul cald de muşeţel,
De uliţa copilăriei, de clinchetul de clopoţel.

Mi-e dor de laptele cu miere, de gustul fin de caşcaval,
De bolta casei încărcată de candelabre de cristal,
Mi-e dor de cocoloş cu brânză, de şunca proaspăt afumată,
De ciocolatele cu rom, de turta dulce asortată.

Mi-e dor de sania din scânduri ce mă plimba printre troieni,
De tinda casei-mbătrânită, de coşuri pline de coceni,
Mi-e dor de-acele clipe-n care trăiam un altfel de Crăciun,
De pâinea unsă cu untură, de pâinea unsă cu magiun.

Mi-e dor de zgomotul de lanţuri ce câinii-n curte îl făceau,
De fumul gros, de bradul verde, de fulgii magici ce cădeau,
Mi-e dor de glasul de copii ce colindau din casă-n casă,
De anii-aceea-n care viaţa ne aduna pe toţi la masă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor,
Torcând, molcom, ca in pisoi,
Şi te-aş iubi pân' mai apoi,
Şi-aş curge lin, ca un izvor...

Cu unda, trupul să-ţi măsor,
De luni, iubito, până joi,
Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor
Să numărăm din doi în doi,

În dulcea înserare din pridvor,
În paşi de dans, în ritm vioi,
Să te îndoi, să mă desdoi,
La modul corespunzător...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcate de ger

Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care muşcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cuşcă.

Ţi-e foc de mine. Dogoreşti.
Ţi-e gura două flori muşcate,
Ţi-e noaptea vremea când roşeşti,
Ţi-e dorul fiară-n libertate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de noi

Mi-e dor de tine
mi-e dor de noi
de gura ta fină
de mâna ce-alină.
De te iubesc-ul şoptit
izvorât din adânc
cu aromă de vin
peste trupu-ţi zvâcnind.
De coapsa ce plânge
când buza ta frige
de sânul ce doare
sub gura ta moale.
De trupul fierbinte
ce ştie s-alinte
de ochii căprui
de gustul de patimi verzui.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!