arc
octombrie câmpiei
dăruie strălucire din argintul brumei
în mijloc un copac, un singur copac
singur
raze înjumătățite diluându-i umbra
lasă o pată aurie și nu-nțeleg
de unde vin tonuri de violet acolo și
aproape nud copacul, acum
câte păsări îl mai știu, câte
se vor întoarce să-i aducă
sau să-și ia felii de libertate?!
octombrie meu este altfel
mai neceremonios de data aceasta
ca un păstor
păstorul oilor mele pastel, mi le mână
spre constelații nenumite
neputincios într-un fel
aștept pe aprilie când câmpia aceasta
oh, câmpia aceasta
îmi va ști
violet-auriul umbrei anume
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre păsări
- poezii despre oi
- poezii despre nuditate
- poezii despre libertate
- poezii despre constelații
- poezii despre brumă
- poezii despre argint
Citate similare
rătăcire
nu știu
ce zi este astăzi din cele șapte
din cele treisuteșaizecișicinci din cele
nu cumva sunt mai multe zile în ziua aceasta?!
un fel de întâlnire a lor
de împreunare a ceasornicelor în dans iar eu
nu-s spectrul ei dedesubt, sub moara aceasta mestec
crescute din cadrane ierbi amare singur
în înăuntrul meu răstignit
de-aș fi
de mi-ar spune careva cu precizie ce-ar schimba
ar fi «speranța» nu doar umbra
cum aș ști s-o recunosc?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre schimbare, poezii despre prezent, poezii despre dans, poezii despre creștere sau poezii despre ceas
rătăcire
nu știu
ce zi este astăzi din cele șapte
din cele treisuteșaizecișicinci din cele
nu cumva sunt mai multe zile în ziua aceasta?!
un fel de întâlnire a lor
de împreunare a ceasornicelor în dans iar eu
nu-s spectrul ei dedesubt, sub moara aceasta mestec
crescute din cadrane ierbi amare singur
în înăuntrul meu răstignit
de-aș fi
de mi-ar spune careva cu precizie ce-ar schimba
ar fi «speranța» nu doar umbra
cum aș ști s-o recunosc?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai dus repede
n-ai apucat să vezi
cum scriu litera a
sau
b, iar eu
uite, am venit cu fiul meu
aici
pentru ca el să nu se simtă singur
fără apărare
așa sunt scriitorii (?!) seamănă
cu un copac - copacul
e nevoit să răzbată și să trăiască
singur să lupte împotriva vântului
împotriva secetei
împotriva viermilor care-i rod rădăcinile
fiul meu e scriitor
și e
neputincios, nu știu - o să devină copac (?!)
te-ai dus prea repede
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre scriitori, poezii despre vânt, poezii despre viermi, poezii despre viață, poezii despre devenire sau poezii despre apărare
* * *
la jumătatea veacului va ploua
voi sta în oglinzi pana va trece
și ultima mireasa
ele nu trebuie să se vadă între ele
casele melcului vor fi văruite
în altfel de alb
aproape văduv ceasul
se va întoarce singur
și ce ticăit incert se auzea din nisipuri
pe când comemoram noi aceasta întâlnire târzie
mai știi câți îngeri înotau în mare
ca să nu ne piardă
mai știi câte mari s-au întors în ploi
ca să apucăm noi ziua
în care să nu ne recunoaștem
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre îngeri, poezii despre văduvie, poezii despre nuntă, poezii despre nisip sau poezii despre alb
Uneori vrei să fii singur. Vei merge într-un loc liniștit, într-un parc sau pe malul unui râu, și te vei bucura de pacea interioară. Aceasta îți indică că tu ești în esență o încarnare a păcii supreme, că tu ești singur și prin aceasta identic cu Brahman.
citat din Swami Shivananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pace, citate despre râuri, citate despre parcuri sau citate despre bucurie
Sfârtecându-mă
acolo am simțit
un fel de pădure
și păsările erau
cu cântecul în jos
trupuri îngrămădite
închipuiau o unică boală:
să fi fost spaima de viață?!
fetiță încă am vrut să ajut iarba
să-și intre în memorie
visul meu de femeie măreață
o vreme să-l mai țină pe loc:
cât de mare eram când eram mică
și cum habar n-am avut!
pe schele niște poeți
ignorând legile gravitației... alte legi grave
prin sternul lor heruvimi cu degete mari înroșite în frică
și decorul acesta straniu rodul imaginației ahtiatului după rating
fără de scrupule violându-mi intimitatea / în văzul lumilor așezându-mi nudul
rochia de la 5 ani/ copacul de la 7/ nesăbuința constantă de a călca-n gol
peste toate mormintele acestea de nimeni vreodată reperate/ în fapt
secretul înțelesurilor mele desuete/ parola infailibilă către sine
în sfârșit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie
prin care în glumă am pășit
nu m-am mai întors niciodată
până în ziua în care
pe o scenă m-ai adus tu cu promisiuni și confetti
nu mai conta nimic/ nici măcar moartea!
unui cosmos întreg i-am ținut singurătățile
câte oceane! cât albastru-spre-verde!
câtă ingenuitate!
.... un fel de pădure / păsări anxioase cu țipăt spre jos
toată aglomerația aceasta în măruntaiele mele făcându-și loc / revendicându-mă
pierzându-mi obișnuințele/ jumătate de mână / un sfert din copac.../ mai-toată-viața
... aproape-o-pădure / păsări demente ieșinde din tine...
sfârtecându-mă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre spaimă
Poem
în dimineața aceasta câmpia
e nud de femeie-mplinită
prin care trece, rumenindu-l,
nisipul bobului de rouă.
poezie de Nicolai Tăicuțu din Pasămite
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre poezie sau poezii despre dimineață
Gloria (în timp ce privește câmpia africană prin geamul avionului): Unde ne aflăm?
Melman: În San Diego. De data aceasta sunt patruzeci la sută sigur.
Marty: Cred că ne aflăm în Africa! Locul nostru de baștină! Îl avem în sânge, pot simți acest lucru!
Alex: Nu, nu. Este ceva mai mult. Este un fel de déjà-vu... ca și cum am mai fost o dată aici.
replici din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Africa, citate despre timp, citate despre sânge sau citate despre aviație
Da
Da, nu e întotdeauna o înțelepciune să spui
că muzele tac între arme.
Cuvintele mele sunt aici și le strâng
ca pe o lance.
Mamă, iartă-mă, nu puteam altfel.
Știu, tu ai tăcut toată viața
și ar fi trebuit și eu să fac, poate, la fel,
dar trebuia odată ca din tăcerea noastră
să țâșnească un strigăt
și, iată-l, îmi umple gura de speranță și lacrimi
și de o tristețe însorită
ce-mi aparține, nu mai știu,
mie sau mormântului meu. Dar
aceasta aproape nu mai are
nicio importanță
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- citate de Octavian Paler despre tăcere
- poezii despre înțelepciune
- citate de Octavian Paler despre înțelepciune
- citate de Octavian Paler despre viață
- poezii despre tristețe
- citate de Octavian Paler despre tristețe
- poezii despre mamă
- poezii despre gură
- poezii despre cuvinte
- citate de Octavian Paler despre cuvinte
Aceasta este grădina: culorile vin și se duc
Aceasta este grădina: culorile vin și se duc,
azur fragil pâlpâind pe-aripile de la marginea nopții,
absolutul luminând în tăcere clăbuci aurii de mari proporții,
verde tăcut și persistent ca frunzele de nuc.
Aceasta este grădina: buze strânse pentru-a sufla în flaute
reci din întunecimi enorme și pentru-a cânta melodii blânde
(la harfele cerești cu strune tremurânde)
fețe invizibile, fantomatice și, mai ales, precaute.
Aceasta este grădina. Timpul, desigur, va reclama recolta sacră,
iar tăișul morții va trimite la odihnă multe flori
pe-alt tărâm unde alte cântece se vor cânta,-n lumina altori zori;
și, totuși, acum Ele sunt aici, ca într-o vrajă parcă,
ca și cum printre pomi căzuți într-un somn etern anume
niște fântâni cu degete de-argint fură-această lume.
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre recoltă, poezii despre lumină, poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre publicitate sau poezii despre prudență
lingură, păsări, rame iar păsări !
Sunt lemnarul
astăzi mi-am făcut lingură cu mâna mea
am scobit o bucată de scândură de plop rămasă
de la un coleg mai iscusit
care a sculptat un Iisus răstignit.
Simt cum lemnul îmi va domestici
mâinile-iade zburdând în ierbi albastre din
albele câmpii
de data aceasta vor învăța blândețea
ca atunci iubito, îți amintești?
cel mai bine voi începe a strunji în lemn o vrabie apoi
un porumbel toate în zbor până ce
voi căpăta îndemânare la
vulturi
Voi face, ba nu, nu voi reuși ramă dorului
Ramă în care să încapă toți
prietenii
o voi sculpta în cer sus
sus în sala mare a îngerilor
să-i recunoască, să le țină lumina
oriunde vor fi
..
o obsesie mai veche mă caută
să repar păsări nu din lemn
cele vii
vii
.
abia aștept să vină ora mesei
am lingură din lemn
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sculptură, poezii despre lemn, poezii despre arte plastice, poezii despre învățătură, poezii despre îndemânare, poezii despre vulturi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Și iată octombrie vine
Și iată... octombrie vine,
Se-aprind felinare pe cer,
Nimic nu-l mai poate reține
Pe veșnicul iubit... efemer.
Și-ți curge octombrie-n poală,
Cu frunze de-aramă și nuci,
Pătrunde ușor ca o boală,
Tu unde, tu unde te duci?
Și-aleargă octombrie, parcă,
La braț cu iubirea de ieri,
Când clipa începe să toarcă
Atâtea nebune... plăceri.
Te-așteaptă octombrie, seara,
Când plâng trandafirii de dor
Și-ncet... se aude vioara,
Atinsă de un tainic... amor.
Și iată... octombrie vine,
Parfum de speranță și must,
Se agață și trage de mine
Nectarul... în taină să-i gust.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vioară, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri, poezii despre seară, poezii despre plăcere, poezii despre plâns, poezii despre medicină sau poezii despre frunze
Am sorbit licoarea în cămara lăuntrică a Preaiubitului meu, iar când am pășit din nou afară pe câmpia aceasta, totul îmi era străin, pierdusem urma turmei...
Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de Margareta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să bem
pentru scroafa scăpată cumva
din prăbușirea cotețului peste ea
pentru ignoranța obeză și mitică
dusă la rang de actualistă politică
să bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuți ce-au avut să înșele
generații botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis și cruce
să bem dară, până s-apuce
groparul să spună taina ce-o știe
din noi care urmă o să rămâie
să bem ținându-ne strașnic de curba torții
murind nu vom ciobi coasa Morții
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin și nu știi
cărei guri este de data aceasta menit
să bem acum segmentul nostru de infinit
ce naiba ai putea din viață să-nveți
când mai mereu până și zeii umblă tot beți
iubirea-i o himeră a poeților la beție
haina ei e-o măsură lor, nu mie sau ție
eu măsor timpul în cănile date cu sârg peste gât
lehamitea învingătorului sau scăparea lașului tot atât
să ne bem mințile care ne mint
și sentimente care nu-mi cer musai să mă prezint
treaz la judecata de-apoi
unde toți vom fi în același butoi
și-o să fim iertați fiindcă-ntr-adins
ne-am băut de fapt propriul plâns
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre vestimentație, poezii despre sacrificiu, poezii despre porci sau poezii despre politică
Viața
Câte ierni să isprăvesc
Când pe-a mea n-o pot ascunde?
Câte veri să mai topesc
Furând timpului secunde?
Câte nopți nesocotesc
Adormind starea de veghe?
Câte haine primenesc
Aruncând-o pe cea veche?
Câte punți neobosesc
Astupând incert nămeții?
Câte viscole gonesc
Și tot vin în prova vieții?
Câte patimi să îngrop
Într-un bulgăr de uitare?
Câte lacrimi dintr-un snop
S-ancorez spre vindecare?
Câte sunt și câte-or curge
Toate au un singur nume:
Nu e apă, dar se scurge,
Este viața, lume... lume!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viscol, poezii despre vară, poezii despre uitare, poezii despre secunde sau poezii despre noapte
Pe aproape e Crăciunul
Parcă-i primăvară, Doamne,
iar pe-aproape e Crăciunul,
caut anii tinereții
și nu mai găsesc niciunul.
Umedă îmi e privirea,
mângâi creanga de copac
mi-o imaginez în floare
înghit lacrima și tac.
Și e, totuși, iarnă, Doamne,
într-un decembrie rebel
ce nu vrea să intre-n schema
iernii acesteia, de fel.
Câte ierni și câte toamne
au trecut, nici nu mai știu,
doar atâta simt eu, Doamne,
că mi s-a făcut târziu.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre primăvară, poezii despre imaginație, poezii despre flori sau poezii despre crengi
Cântec vagabond
Toamna are ceva-n comun cu sângele meu
Anumite maniere, o stare, un anume clișeu;
Inima mea-i o rimă pentru tot ce se pierde, pentru tot ce-i târziu,
Ținând pasul cu-anotimpul, în galben, în violet, în sângeriu.
Frunzele roșii de-arțar prin venele meu curg
Asemeni unui sunet de corn stingându-se amurg,
Iar sufletul-mi însingurat se-înfioară când vede, valuri,
Străvezii ca un fum florile-înghețate pe dealuri.
În Octombrie sângele țiganilor dă în clocot,
Ceva mătăsos, trist și urgent se insinuează peste tot;
În flăcări pe fiecare culme
Ne strigă, unul câte unul, Octombrie pe nume.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre vagabondaj, poezii despre sânge, poezii despre sunet sau poezii despre inimă
Acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
Aceasta este plăcerea mea,
așteptarea și veghea la marginea drumului,
acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
și unde ploaia calcă pe urmele verii.
Mesageri cu vești despre neștiute ceruri
mă întâmpină și-apoi gonesc de-a lungul șleaului.
Inima mea se bucură-n sinea ei,
iar adierea acstei brizei trecătoare este plăcută.
Din zori până-n amurg stau aici, în fața ușii mele
și, dintrodată, știu
că va sosi un moment fericit și că-l voi vedea.
Între timp, zâmbesc și cânt de unul singur.
Între timp aerul se umple cu parfumul promisiunilor.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre promisiuni sau poezii despre fericire
Fericirea urmează pretutindeni iubirea, indiferent dacă aceasta din urmă este returnată sau nu sau dacă celălalt îi răspunde cu aceeași monedă. În aceasta constă rezultatul iubirii, în faptul că valoarea ei este intrinsecă. Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci vă aparține în întregime dumneavoastră. Nu contează nici pe cine iubiți: poate fi un câine, o pisică, o piatră sau un copac.
Osho în Farmacie pentru suflet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre valoare, citate despre pisici, citate despre numismatică, citate despre fericire, citate despre câini, citate despre copaci sau citate despre bani
De unul singur
habar nu am
ce simți tu
când rostești aceleași cuvinte
ca și mine
când te găsești
în fața aceluiași copac
când te rostogolești și dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec
și câte întâmplări ai ratat
din încăpățânare din copilărie din neșansă
care a fost combinația de taste
fericita intuiție echivalând
ControlSave-ului
dacă
te ia cu început
cu această ridicare a ființei din arest
luna de miere a omului lipindu-și
cu superglue monologurile
cu acea infimă voință
de a fi
sau cu sfârșit te ia
și simți pe propria piele
miros de tămâie arsă
dimineața în care ești somat
să te întorci la origini
cum fiecare
într-un fel sau altul se naște și este
mai ales
cum se moare
de unul singur.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre miere sau poezii despre luna de miere