neconsolat

Avicultor neconsolat: puicuţa lui are copane frumoase, dar necazul i se trage de la târtiţă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Performanţă

Doarme-aici, neconsolat,
Un şofer de clasă-naltă:
Într-o clipă-a demarat
Dintr-o lume-n... cealaltă.

epigramă de Ion Cănăvoiu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare

Mă-nşeală, că aşa-i femeia,
Cu traiul ei neconsolat,
Dar mă combate cu ideea
Că n-aş fi primul înşelat!

epigramă de Petru Chira din ziarul "Viaţa Buzăului" (30 mai 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângăreţul neconsolat

Din nimic face o dramă
Şi se vaită că-l doare...
Supărat el te reclamă
Că nu îi dai ascultare,
Să salvezi a lui fiinţă
De la "marea suferinţă"...

hexagramă de Constantin Enescu (30 iulie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce morţii le lasă celor vii este desigur o tristeţe de neconsolat, dar şi datoria de a trăi mai intens, de a împlini partea de viaţă de care morţii au fost nevoiţi aparent să se despartă, dar care rămâne intactă.

citat din François Cheng
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul pentru lucrurile pe care le-am făcut poate fi îmblânzit de timp, însă regretul pentru lucrurile pe care nu le-am făcut este de neconsolat.

citat din Sydney J. Harris
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia unui căţel

M-am născut într-un padoc
Şi-aveam curte, să mă joc,
Dar "părinţii" mei umani,
"Duşi" în "lumea fără bani",
M-au lăsat abandonat,
Singur şi neconsolat...
Am aflat la neamul meu,
Părăsit, cum sunt şi eu,
Că edilii de prin ţară
Au promis că ne omoară,
Ca nimeni să nu mai vadă
Câini fără... "covrigi pe coadă"...

poligramă de Constantin Enescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată... un Om

Tu vezi acum, poetul ne-a iubit.
În fiecare vers stă mărturie,
inima lui, care avea să fie
proiecţie a noastră-n infinit.
Şi simţi din nou cum iremediabil
şi de neconsolat rămâne hăul.
Pe umăr stau reproşuri mari cât tăul
că nu ai fost măcar, un pic, amabil.
Şi-a fost un Om atât de mare-n toate
de nu-l încape o eternitate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea pierdută

Un fir de graţie este tors şi ţesat,
Binecuvântat fie el,
În lumina frumuseţii străluceşte,
Acolo e secretul puterii lui, al gloriei şi exaltării,
Tandreţea iubirii, deci, să lăudăm inefabilul,
Mormăia serjantul în somn, DREPŢI, se auzi
În liniştea cazărmii, vrăjitorul se ridică în coate,
Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima,
Încercă să-şi îngroape faţa în pernă, de ruşine,
În ochii lui se zărea o lumină arzătoare,
Duhurile rele, se foiau prin copacii Parcului Copoului,
DREPŢI, se auzi din nou strigătul,,
Străjerul nopţii îşi desfăcu aripile întunericului,
Leii şi vulturii se adăposteau sub aripile lui,
Cartea pe care o citeam la lumina lanternei
Îmi fu smulsă de serjant, am rămas singur,
jefuit de unicul bun, neconsolat nici astăzi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, prin mama mea

Tristeţea e prelungă în plânsul de copil,
Atât de sinceră şi pur definitivă,
Curate lacrimi spală privirea bleu vernil
Din sufletul gonind spre drumul în derivă,‎

El vede oare începutul sau sfârşitul
În spatele retinei neclarelor priviri?
Îi este dor de viaţă sau de infinitul
Ascuns în spatele multiplelor muriri?

Neconsolat îşi zbate mâinile în aer,
Himere pe pământ priveşte cu uimire,
Fuioare lungi de visuri din al speranţei caier
Se- ncurcă în neştire în miile de fire,

Le-ar despărţi dar poarta e-nchisa în uitare,‎
De parcă ar uita spre-a veşnic repeta,
Memoriile luminii din viaţa-i trecătoare;
Copilul meu prin mine iar eu prin mama mea.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!