misterul

Limba romana

Poet sau nepoet,
Fiind sau nefiind,
Limba Romana-i taina,
Misterul infinit.

Caci cel ce-acum vorbeste,
Nu limba il domneste,
Ci el pe ea scriind,
Misterul deslusind.

Si nu de limba-n sine,
Ci cel ce o graieste,
Ca imparat domneste,
Misterul infinit.

poezie de Cătălin Antonov (5 octombrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul florilor

Azi vreau să văd cum se deschide cerul
şi ninge cu petale şi cu flori
pe-o scenă-n care doi vestiţi actori,
prin şoapte calde, adâncesc misterul.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cuprins misterul

Am cuprins misterul
Rugului aprins
Când din Taină, Cerul
Duhul mi-a cuprins
Şi-un dor necuprins
Mi-a schimbat reperul
Într-un rug nestins.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul

De mână el m-a dus pe mine
La tufa de roş trandafir,
Secretul l-a ţinut la sine,
Dar mie el mi-a dat un fir.

Atuncea eu nu l-am rugat
Să îmi dezvăluie misterul,
Parfumul florii m-a-mbătat,
Lui să-i văd chipul era cerul.

poezie de Ralph Hodgson din The Mystery And Other Poems (1913), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat misterul

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul femeii nebune

O biată femeie, nebună de dor
Cu gânduri ascunse în noapte
Mai scrie-un capitol şi-ncheie uşor
Romanul... cu fapte-nefapte

Destram-al său gând cu şoapte, plângând
Când lacăt pe soare îşi pune
Speranţele vii, ucise-s pe rând
De negura vieţii, ce-acum o supune

Misterul femeii, nebune de dor
Striveşte o ultima clipă
Doar vina ce-o ai, c-ai fost spectator
Răspuns pe măsura tăcerii implică

Mă iartă, te rog, dar trage-mi cortina
Actorii (cei doi) devreme-au plecat
Închide şi uşa şi stinge-mi lumina
S-a scris cu regrete, azi, ultimul act

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ai vazut ploaia alunecand pe trupurile
amantilor?
Ai vazut-o amestecandu-se cu firele
nisipului din desert pe care aluneca,
purtate de vant, corabii iesite din minti
frematande?
Poetii-o asculta asteptand muzele s-apara
ude, cu camasi de iedera, rupte, lasand
sa se vada sani tulburatori...
Imaginea lumii e cuprinsa intr-o singura
picatura si fiecare picatura are forma
lasciva de femeie:
se prelinge incet pe gat, pe coapse,
pe glezne;
patrunde adanc si definitiv in inima.
Misterul ei e misterul femeii inspaimantate
alergand prin timpi, cautandu-si amantul
ranit.
Ploaia e sangele iubirii, atat de fierbinte
si atat de perfecta.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Iubesc nebunia de a fi
diferit de ce vrei tu...
Şi poate misterul ei
te va cucerii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul iubirii

Toamna are cataractă pe lentile,
Trebuie dusă la specialista stelară
Care operează irişii deranjaţi
De lumina solară, lunară.

Te port în sertarul inimii
Psiholog cu profunde aluzii,
Cine consumă dulci trufandale
Făcându-şi din viaţă iluzii?

Femeile prelungesc bărbăţia,
Tu îmi confirmi: "vitalitatea",
Nu trăim amnezici, suntem ca o lăută
Ce-ngroaşă prin îngeri natalitatea.

Îmi place gândul tău, iubirea în nuanţe,
Viaţa-n cuplu este şcoală-naltă
Unde orişicine învaţă a trăi
Fără confuzia care ne îmbată.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Privirea
are
misterul ei,
care
învăluie,
vrăjeşte,
alină.

Te topeşti
într-o lacrimă
şi renaşti
ca amintire.

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasa şi rafinată exprimarea: Pe cat de simpla ca forma, pe atat de miscatoare este poezia, caci, da, intalnim [...] | Citeşte tot comentariul