Ploaia

Ai vazut ploaia alunecand pe trupurile
amantilor?
Ai vazut-o amestecandu-se cu firele
nisipului din desert pe care aluneca,
purtate de vant, corabii iesite din minti
frematande?
Poetii-o asculta asteptand muzele s-apara
ude, cu camasi de iedera, rupte, lasand
sa se vada sani tulburatori...
Imaginea lumii e cuprinsa intr-o singura
picatura si fiecare picatura are forma
lasciva de femeie:
se prelinge incet pe gat, pe coapse,
pe glezne;
patrunde adanc si definitiv in inima.
Misterul ei e misterul femeii inspaimantate
alergand prin timpi, cautandu-si amantul
ranit.
Ploaia e sangele iubirii, atat de fierbinte
si atat de perfecta.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!