Misterul femeii nebune
O biată femeie, nebună de dor
Cu gânduri ascunse în noapte
Mai scrie-un capitol și-ncheie ușor
Romanul... cu fapte-nefapte
Destram-al său gând cu șoapte, plângând
Când lacăt pe soare își pune
Speranțele vii, ucise-s pe rând
De negura vieții, ce-acum o supune
Misterul femeii, nebune de dor
Strivește o ultima clipă
Doar vina ce-o ai, c-ai fost spectator
Răspuns pe măsura tăcerii implică
Mă iartă, te rog, dar trage-mi cortina
Actorii (cei doi) devreme-au plecat
Închide și ușa și stinge-mi lumina
S-a scris cu regrete, azi, ultimul act
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.