Misterul iubirii

Toamna are cataractă pe lentile,
Trebuie dusă la specialista stelară
Care operează irişii deranjaţi
De lumina solară, lunară.

Te port în sertarul inimii
Psiholog cu profunde aluzii,
Cine consumă dulci trufandale
Făcându-şi din viaţă iluzii?

Femeile prelungesc bărbăţia,
Tu îmi confirmi: "vitalitatea",
Nu trăim amnezici, suntem ca o lăută
Ce-ngroaşă prin îngeri natalitatea.

Îmi place gândul tău, iubirea în nuanţe,
Viaţa-n cuplu este şcoală-naltă
Unde orişicine învaţă a trăi
Fără confuzia care ne îmbată.

Misterul vieţii este-un bob de rouă
Care se topeşte noaptea în câmpie,
Iubindu-te, iubire, te îndemn
Să fii mierea dulce scăldată-n poezie.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinurile seci sunt vinuri austere, sobre, care te duc cu gândul la viaţa de călugăr, la o viaţă amară. În schimb, sunt vinuri de cursă lungă, care te îmbată mai greu. Vinurile dulci, dimpotrivă, sunt vinuri expansive, exuberante, care te duc cu gândul la oamenii veseli, deschişi, jucăuşi, la o viaţă dulce, la "dolce far niente" (dulce lenevie / dulce trândăvie). În contrast cu cele seci, sunt vinuri de cursă scurtă, care te îmbată repede, aproape hoţeşte, aproape pe neobservate.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (4 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia în raze de lumină

Potrivim în soartă ceasornice stelare;
De ziua ta femeie să fii fără-ncetare
Iubirea noastră scumpă, orişicine ştie
Că eşti o pâine rară coaptă-n poezie,
Dulce cum este mierea florilor de tei,
Frumoasă, o zeiţă pentru copiii tăi;
Eşti prinsă în icoane de îngerii din noi,
Minunate vise din strămoşesc altoi.

Atingem flori cu floarea surâsului sublim
Ca să-ţi aducem zorii în totul ce iubim,
Rimele se-adună în strofe să rămână
Poezie sfântă în limba mea română,
Vreau inima-mi să fie zbor de fericire
În ochii generoşi din propria iubire,
Doamne, doar femeia în raze de lumină,
Prin puterea Ta, noi o simţim divină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi place ce exprimi şi îţi place şi critica pe care o primeşti în acelaşi timp, atunci ştii că ai dobândit o înţelegere superioară a vieţii care te învaţă că singurul mod de a trăi o viaţă completă este să poţi îmbrăţisa şi păstra în tine, fără conflict, paradoxurile.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi ura, iubirea mea

Dragostea şi ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt faţete ale medaliei iubirii,
iar lumina şi întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.

Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.

Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legaţi prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
şi suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...

Deşi încerc
să-ţi descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aş încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...

Laptopul mi se blochează,
dar programul vieţii noastre continuă
în acel spaţiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... şi iubirea suntem una...

Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...

Tu dragoste să zâmbeşti iubirii,
iar sufletul să-ţi fie uşor şi liniştit.
Rostul vieţii
este să te bucuri că trăieşti acum şi aici.
... Mâine... cine ştie?...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presară-ţi buzele...

Presară-ţi buzele cu rouă de stele,
Cu miere pură din dulcele alint
Şi vom trăi o noapte şi o viaţă
Iubind cu preţuire în farmec nesfârşit.

Presară-mi cu săruturi inima din mine,
Revarsă-ţi iubito plăcerile trupeşti
În sâni, în focul care arde-n noi
Şi vom trăi sub stele minunile lumeşti.

Presară-ţi buzele cu aripi de fluturi,
Mângâie-mi fruntea atinsă de vis,
Iubirea ţi-o dărui, te rog să mi-o dărui
Cât flacăra vieţii uşor ne-a cuprins.

Presară-ţi buzele cu rima poeziei,
Cu flori, cu avioane, cu tot prin ce trăieşti
Şi nu uita c-o boală ne cuprinde:
Iubirea dăruită în cerul cu poveşti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regatul Mustang

Am să te fur, iubito,
Din visul cel mai drag,
Ţinând de hăţuri pegaşi
Vom zbura-n Mustang.

Regatu-acesta este
În peşteri poezie
Unde prin descântec
Învie-orice statuie.

Şi timpul cel hain
Rămâne-ncremenit
În tinereţea noastră
În care ne-am iubit.

Ai să rămâi surprinsă,
Aici ecou-i surd,
În peştera de pâine
Dospită-n mir şi unt.

Dulceaţa este mierea
Din buzele-ţi petale
Şi visu-i furăciune
Sub stelele din cale.

O, iată, noi ajuns-am
În Regatul Mustang,
Avem în braţe îngeri
Şi umbre reci în prag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vocaţie există mai multă iubire decât în multe relaţii de cuplu. Imaginează-ţi. Omul cu vocaţie se trezeşte cu entuziasm de dimineaţă, întreaga lui viaţă, pentru a munci neobosit ca să dăruiască lumii creaţiile sale. Munca lui va ajunge să bucure oameni pe care nici măcar nu îi cunoaşte dar prin ce a creat le va transmite o bucăţică din spiritul lui, din iubirea lui. Câte relaţii de cuplu cunoşti în care atitudinea permanentă este de dăruire cu bucurie, zi de zi, aşa cum este în viaţa omului cu vocaţie? Poate că relaţiile de cuplu au alt rol în viaţa noastră şi cei care caută iubirea aceea descrisă în mitologie şi cărţi ale înţelepţilor sau cărţi sfinte, ar trebui să înceapă căutarea ei în alte părţi fără a minimaliza importanţa relaţiilor de cuplu. Dacă ar fi să numesc suferinţa numărul 1 cu care un psiholog se confruntă, aceea ar fi dezamăgirea oamenilor că ceilalţi nu le fac pe plac, nu îi servesc şi nu îi iubesc. E o suferinţă care nu şi-a găsit rezolvarea niciodată aplicând metodele deja cunoscute şi nici nu se va găsi o rezolvare până când căutarea şi atenţia omului suferind nu se vor îndrepta spre adevărata sursă a iubirii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre iubire

Niagara curge lin
Replicile tale dure
Devin norii grei de-mi spun
Că sunt o stea neînţeleasă.
Apoi ne vor umbri cu întunericul din ei
Suntem tot mai singuri, tot mai departe
De lumină, de întuneric.
Suntem deschişi lunii frumoasă
Suntem tot mai aproape de casa aparte
Aprinderi prin care eu lupt să deschid...
Scântei de lumină, scântei din mintea fără inhibiţii
Lumini ce se joacă cu stelele şi aduc fericirea
Învaţă să te ridici, ori de câte ori ai ocazia
Ca nişte vulcani noroioşi ne pierdem în cuvinte.
Ei dureros ne vor arunca în lut...
Lumina este a ta... da pricepi tu oare că eu sunt fiinţa,
De care tu te-ai îndrăgostit iremediabil?
Aceleaşi valuri nu se vor lovi de un alt ţărm...
Trecutul este proiectarea în alte timpuri
În alte frumoase adieri...
Prin care se leagă de o odaie.
Plină de unde de sclipici şi iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dorită

Lumina vieţii-o porţi
Unde privesc bărbaţii,
În adâncimi de nopţi
Şi-n ceruri cât Carpaţii.

Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.

Şi-aşa lumina vieţii
Pe care ţi-o cuprind
Din pragul tinereţii
Se coace în zenit.

Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.

Lumina ta ne ţine
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.

Acum tu eşti lumină
Luminii ce se naşte
În inima de tină
Ce cu dor ne paşte.

Şi trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbaţii-n şoapte
Lumina ţi-o doresc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în braţele visului meu

Vino în braţele visului meu
Să ne îmbrăţişăm o veşnicie,
Să fii un fluturaş ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.

Vino în braţele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viaţa sfântă ce o moştenim.

Vino în braţele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să păşim prin vânturi şi prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dulci

Intr-o floare de te culci
Îţi doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aş înveli cu petale
Dulci ca frăguţele tale –
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.

Culcă-te sub clar de lună,
Ţine visele în mână
Şi prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care ştie-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu pot face

norii, umbrele ori lumina
mă apasă pe gândurile ce-mi consumă existenţa
care locuişte nestingherită în trup
cu statut de viaţă.

mai departe merg liniştit
până la capătul speranţei dezlănţuite
ce nu se lasă supusă de ignoranţă
nici de aspiraţiile neverosimile timpului prezent
şi încearcă să scape de singurătate
cu omiprezenţa ta în jurul mesei
la care se scriu poemele destinului
cu păsări care dau zborului contur
prin spaţiul dimensionat de iubire
în care nu pot trăi fără tine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi

Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi,
Atâta cât suntem sub soare,
Din marea dragoste a vieţii,
Din floarea ei fermecătoare.

Nu ne lăsa în margini de aluzii,
În cârja neputinţelor trupeşti,
Nu ne lăsa cu gândul în iluzii,
Dragostea mereu s-o dăruieşti.

Dă-ne, Doamne, norocul mult dorit
Să fim doi fluturaşi în sânul Tău,
Să ne iubim, iubim cu înfocare
Până ne cad aripile în hău!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschiderea iubirii prin propria uşă

Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.

Lumea pescuieşte stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zideşte în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munţii, învălurită ca marea.

În inima mea cresc rafturi de rouă şi dor,
Condurul de aur îl laşi amintire-n cenuşă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria uşă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieţii către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viaţa-n gânduri se împarte
Şi lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple şi de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit şi gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Şi cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spaţiul se curbează în nămol
Şi cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spaţiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvăşeşte norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Şi gândul se rodeşte prin cuvânt,
Ca focul care-şi murmură tăciunii
Prin vatra care-şi trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spaţiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăieşte-un ton
Pe-o strună cu fiori şi labirinturi,
Un mit ce-şi duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăieşte-un mort,
Căci morţii lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Şi frunzele pădurii cenuşii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Şi suntem toţi, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare şi plecare...

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina iubirii eşti tu şi Dumnezeu

Destinul scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e-n gest şi-n munţi de cuvinte,
Lecţia noastră de viaţă-i în catalogul aldin
Cu aripi aprinse de zbor, în zbor potrivite.

Gândul prezent e-n irişii ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi şi văi,
Sfărâmând oglinda ce-n vers m-a săltat?

Umblu în mâini şi caut ţărână aleasă
Să-mi îmbunez destinul cu pâine şi vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată de poezie şi cerul senin.

Ne-am potrivit iubirea cu sensul în crez,
În destinul suprem din vid şi minereu.
Te ador, te strâng la piept şi visez:
În lumina iubirii eşti tu şi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca psiholog, consideri pe toţi ceilalţi oameni părţi din tine, frânturi ale fiinţei tale. Şi în dispreţul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secretă şi o infinită autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadică de a nulifica pe altul prin cunoaşterea fondului său intim, de a dezbrăca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbează pe celelalte fiinţe.

Emil Cioran în Principiul satanic în suferinţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele ne luminează

Iubirea prin iubire e iubire,
Eu prin mine sunt tot eu
Şi iubindu-mă cu tine,
Sunt coastă din Dumnezeu.

Tu eşti coasta mea, se spune,
Eşti inima şi eşti focul
Care purifică visul
Presărând vieţii norocul.

Cum iubim iubind iubirea
Eu şi tu, două-amintiri,
Stelele ne luminează
Coastele noastre subţiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea, ţară frumoasă

Năframa visului din noapte
Ascunde-n nerostite şoapte
Ochii sublimi puşi în steluţe
Cu gust de îngeri şi frăguţe.

Zâmbetul lor e zi lumină
Pe calea dragostei divină,
E calea mea, a ta oricând,
Credinţă-n inimă purtând.

Aici e cuibul nostru,-n piept,
Unde cu doruri te aştept
Uşor să intri, dulce flore,
În pas alert de căprioare.

Acesta-i visul tuturor,
Năframa-i steagul tricolor,
Îl port în inimă-n vecie
Şi îl sculptez în poezie.

Năframa visului din noapte
Ascunde nerostite şoapte,
Comori de neam, viaţa aleasă,
Iubirea mea, ţară frumoasă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!