materie

Poem cuantic

Suntem enigme stranii
Şi noi ca şi universul
Materie plus spirit
Arhetipuri care ne animăm
Reciproc sau diferenţiat
Din aceeaşi materie ca gândul
Ca şi sentimentele ca şi emoţii le
Ca şi trăirile ca şi simţirile
Materie De natură variabilă
Care se tot divide
Şi se schimbă şi se primeneşte
Până se divulgă şi se relevă
Şi se transcrie marcă de marcă
Într-un spaţiu lapidar infim
În energie condensată
De aceea aşa zisa materie
Se poate controla
Prin forţa raţiuni
În mod deliberat
Doar de către cei cu vocaţie.

poezie de David Boia (11 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghem de materie

Căruţele
târau caii
înapoi în istorie

dintr-un ghem
de materie
Darwin croşeta
maimuţe şi oameni.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materie transparentă

treceau stelele spre dimineaţă
cu coifuri strălucitoare
ca o armată romană
bătută de daci

noaptea coborâse de pe cal
şi bea apă dintr-un izvor
sângele meu se dilata
până devenea răsărit
deveneam lichid şi mă
strecuram pe sub uşi
treceam prin nările cailor
către mine însumi

eram materie transparentă,
semănam cu sufletul

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţii

Din materie pierit-am, să-ncolţesc în firul ierbii,
şi-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
şi-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura şi eu odată mai presus de lumea asta
şi mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi şi-ntâi descinse în materie, şi apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a şi nu şi-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu şi-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicţii, pe care le ştii prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte şi înţelepciune,
dar din minţile-i trecute nu şi-a mai adus aminte,
şi din minţile-i de astăzi încă va sui pe trepte.

poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

materie şi timp şi energie şi conştiinţa ca o claritate
ca un produs perfect a hăului pustiu
şi Eminescu-Singularitate
prezentă în inimic şi toate. Viu...

poezie de Iurie Osoianu (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii, materie esenţă
Privind de milenii câmpia
Ca un bătrân copilăria...
Sacrificiu şi consecvenţă!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

mereu am fost cuiul
dintre ciocan şi nicovală
materie aproape brută

semnat
decent

păpuşa de ceară

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul din sufletul meu

se risipeşte târziu precum ceaţa la orele amiezii
e cald
miroase a linişte
imposibilul doarme în mintea mea
timpul nu mai are strălucirea galopului
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
nici o palpare nu mă face să tresar
e rotunjirea fiinţei
de care vorbeau înţelepţii lumii

adevărul e că mă săturasem să car în spate
unelte nefolositoare
să mă opresc la jumătatea drumului
şi să sap până în adâncul fiinţei
după un EL ce mă tot lovea

întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Să tot fie moartea
o eliberare
a sufletului din trup
un zbor în infinit
cu îngerii de-a valma
o detaşare de materie
o intrare
în lumea spiritelor
vom privi
şi vom vedea.

poezie de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neantul

Nimic,... nu e nimic ce credeţi,
Esenţă-i totul şi materie fină,
Alfa şi Omega unde se temină...
Neantul, nu-i nimic ce credeţi...
Teluricele rămăşiţe iar renasc,
Unde Universuri noi se nasc,
Luminând zenitul, triumfal!

Luminând zenitul, triumfal,
Unde Universuri noi se nasc,
Teluricele rămăşiţe iar renasc,
Neantul, nu-i nimic ce credeţi...
Alfa şi Omega unde se termină...
Esenţă-i totul şi materie fină,
Nimic,... nu e nimic ce credeţi!

acrostih de Ioan Friciu (1 martie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!