Materie transparentă
treceau stelele spre dimineață
cu coifuri strălucitoare
ca o armată romană
bătută de daci
noaptea coborâse de pe cal
și bea apă dintr-un izvor
sângele meu se dilata
până devenea răsărit
deveneam lichid și mă
strecuram pe sub uși
treceam prin nările cailor
către mine însumi
eram materie transparentă,
semănam cu sufletul
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre dimineață
- poezii despre armată
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.