Poezii despre materie, pagina 2
Gogyohka
alchimistul încerca să alcătuiască
fata din baloane de săpun
era un puzzle tridimensional
avea chipul ei în fața ochilor
dar întotdeauna rămânea fără materie primă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi
Zilele
ah, zilele noastre zilele lor
lovite de nulitate în urma îmbrățișării
norului răpitor - de
materie neagră (?!) - așa cum ne place din
totdeauna să iubim uni-versul...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre nulități, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Caverna
Mârșăvia neputinței
Se rotește în inimă
Până când
Limba româna
Devine pecete
Pașaportului
Dintre frați.
În care parte
A cavernei
Se ascund silabele
Sistemului
Eclipsat
De-o posibilă
Urmă
De materie
Primară?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre inimă, poezii despre devenire sau poezii despre România
Intens
O gaură neagră
este intens
populată
la cea mai
mare densitate
mai ales cu materie
dar și energie
pe lângă
toate acestea
ea înghite orizontul
încât nu mai lasă
nici un loc
de întoarcere.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre populație sau poezii despre energie
Stigmatele timpului
Nu mă cunoști
Îmi știi numai stigmatele
Eu sunt cel ce mișcă și oprește ceasurile
Nu trebuie să mă grăbesc nu știu ce-i sfârșitul
În neant prefac orice materie
Dar cine oare mi-a dat începutul
Și te-a pus pe tine în drumul meu
poezie de Zofia Walas din Z zywicy slow, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre cunoaștere sau poezii despre ceas
Praf de stele
Lanțuri de carbon
se înlănțuiesc în spirale infinite
de viață
informația captivă
din ADN-ul universului
se odihnește pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în ființe
urlă în materie
explodează în antimaterie
și își amintește
pentru o clipă
de om.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre odihnă, poezii despre informații, poezii despre genetică, poezii despre carbon sau poezii despre astronomie
Sub un cer cu o singură moarte
dincolo de orice înțelegere
există cuvântul
și totuși
nu reușesc să mă strecor în
labirintul întrebărilor despre
ceea ce am fost și ceea ce sunt
bănuiesc doar că
între materie și energie
există o singură cale...
și din când în când îmi descifrez urma
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre existență sau poezii despre cuvinte
Așa suntem noi
Suntem limitați în timp,
Suntem limitați în spațiu,
Suntem limitați la viteză,
Suntem limitați la simțuri,
Suntem limitați la minte,
Depindem de soare,
Depindem de atmosferă,
Depindem de materie,
Depindem de viață,
Depindem de moarte,
În rest suntem relativi
În raport cu universul.
poezie de David Boia (10 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre spațiu și timp, poezii despre simțuri, poezii despre relativitate, poezii despre limite sau poezii despre atmosferă
Ultima oară
a fost de fapt
prima prima oară
am dat pagina cu degetul
muiat în gură îmbibat
cu saliva de deglutiție
înghit cuvintele bălmăjite
de un om ratat
foile se vaită în dulci stihuri
a fost prima oară
când am suflat urmele
de materie ce sprijină universul
era o filosofie cosmogonică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre gură, poezii despre filozofie sau poezii despre degete
Două păsări intră într-un bar
Alimentar, dragul meu Watson, alimentar.
A spus scufundacul în mâl coțofenei, încet și rar;
Dacă pliscul tău se va opri vreodată să-înfulece,
Tu vei muri, iar asta-i evident și clar...
Este necesară multă materie pentru-a hrăni
Un găoz atât de mare ca al tău. Excedentar.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi mai multe poezii despre păsări