josnic

Cum, surioară, titlul de faţă îl renegi?
De dulcele lui farmec ai vrea să te dezlegi?
Te-mbie măritişul, aşa, din cale-afară?
Un gând atât de josnic în mintea-ţi să răsară?

catren de Moliere din Femeile savante, Armanda: Actul 1, Scena 1
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)

Ţie mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculţi
Mă laşi să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesăţios ca moartea şi gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv eşti Doamne şi ochii Tăi curaţi
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi şi-nlăcrimaţi
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?

Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereţii, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli şi cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi şi din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credinţă, va fi viu,
Dar, din nesăbuinţă, multor din lumea asta
Li s-a răcit credinţa, şi-atunci, eu cui să scriu?!

poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penalul Victor Ponta Plagiatorul (fost premier PSD) a pierdut şi în instanţă titlul de Doctor în Drept, retras de ministrul Educaţiei pe 01.08.2016 pentru plagiat

Nu-l insult, ci îl descriu:
Certăreţ, scandalagiu,
Hoţ, corupt şi îngâmfat,
Mitoman neruşinat,
Tupeist, iresponsabil
Şi la vorbă mizerabil,
Josnic, laş şi imoral,
Infractor "multipenal",
Pentru că a plagiat,
A primit ce-a meritat:
Doctoratul l-a pierdut;
Sper să-l văd şi deţinut!...

pamflet de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (7 februarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ilici

Cu toate sirenele bubuind spre potrivnici,
cu toate tractoarele laolaltă-n efort,
ascultă republica, tovarăşe Ilici,
ieşind la raport...

Acum când au smuls şi-alungară la dracu
vechiul regim ciocoiesc,
muncitorii cu secera, cu ciocanul, cu acul,
ţie, îţi făgăduiesc:

- Stârpind tot ce-i putred şi josnic şi rău,
vom face din muncă, sporind-o cu sete,
din inima socialismului tău,
temeiul uman al întregii planete!

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 74

Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plăteşti,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ţi aminteşti.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ţi este ţie dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieţii o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.

Valoarea e în conţinutul său
Care-i aici şi este doar al tău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te desfid generaţie a părinţilor mei, te desfid!

Plini de ură ne-aţi născut, de ne-am ivit, aşa,
Cu dinţii încleştaţi şi pumnii strânşi, a luptă.
Ura voastră, murdară si rapace, v-o dăruim acuma
Înapoi, curată şi pură, ca apa ce-i neîncepută.
Vânduţi mereu de voi, e timpul să înceapă acum,
După mii de zile de vânzare, o răscumpărare.
Nu noi plecat-am capul, ci voi, mereu, josnic
V-aţi plecat grumazul pentru burta plină,
Şi-o aşa zisă siguranţă a zilei ce va să vină...
Murdăriţi mereu de voi, ne ridicăm curaţi dar noi
Şi punem stavilă menirii de neom de voi menită.
Un fruct amar poate să pară ruptura de acum -
Dar este fructul începutului din noi, ce tot creşte.
Blestem pe osul tău părinte, ce ţi-ai uitat de moşi, strămoşi -
Blestem! Urâtă viaţă aţi avut, urât vă e sfârşitul -
Ne-aţi vinde iară de aţi putea, unei stele blestemate,
Ce e pururi însângerata, de toţi spurcată, afurisită.
La revedere! si chiar adio! noi vă spunem -
În deşert veţi rătăci de-acum - o notă discordantă voi aţi fost -
Şi poate că în timp, vă vom ierta şi-apoi uita, ca El.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!

PORCUL ŞI ONOAREA MILITARĂ

Când porcul ce-a fost militar,
(La o popotă ospătar),
Ca rezervist, intrând şi el
În neopritul carusel
Al celor care fac în sat
Politică neîncetat,
A reuşit să încropească,
După metoda omenească,
Partidul lui, din porci cu bani
Şi din năpârci şi şobolani,
Numindu-l, că avea şi şcoală,
O "uniune naţională".
Deci, grohăind c-are,-n final,
Doar "interes national",
S-a cocoţat atât de sus
Încât, votat, a şi fost pus
Ministru de interne, care
Avea cam totul la picioare:
Curcani viteji să îl păzească
Şi o amantă-a lui... porcească,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Şi n-am să-ţi spun ce vrei s-auzi nicicând
Şi n-am să-ţi fac pe plac de dragul tău
Şi n-o să fac ce-ţi place, orişicând
Şi nimeni nu şoptea... că se iubeau

Şi te blestem... să nu te pot minţi
Şi să nu pot să simulez nimică
Să contrafac să-mi fie atât de greu
Şi să îngheţ în smoala din cazan mereu

Şi te blestem să nu pot să mimez săruturi
Şi mângâieri ce tandre teatrale
Te-ar face să iubeşti din nou pământul
Orbind când pică stele căzătoare

Şi te blestem să îmi îngheţe sângele în vene
Când din greşeală, fără simţ şi dor
Eu, din penibil chiar, şi din comun, de rând
Am să m-aplec cu sărutări asupra ta, plângând
Cu lacrimi false, inodore, să-ncerc iar să te vând

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Miclea (9 februarie 2016)
Adăugat de Stelian Miclea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protestul maimuţelor

Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop...
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu (1990, Bucureşti)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnitorul Vlad

* DOMNITORUL VLAD *

Vuiet mare se aude şi se-ntunecă pământul, tună, fulgeră şi ploaia în rafale-o duce vântul.
Iar în noapte se aude cum se-apropie un cal,
Pe cărarea unui munte, dintr-un sat transilvănean.
Un coif roşu pe cap poartă, pe frunte-i sclipeşte-o stea, într-o mână foc şi spadă, armăsarul necheza,
În priviri are fior, ochii verzi ca de mărgean, pe-al său chip se citea dor când se apropie de Bran.
Şi mergând la pas de cal, să nu fie observat, se-ntâlni cu o bătrână şi-o întrebă:
– Sunteţi din sat?
– Din sat, mamă, da' ce straie ai pe tine? Mândru eşti!
Semeni cu un fel de crai, apărut de prin poveşti!
– M-am întors din alte timpuri, după sutele de ani, după multe anotimpuri, m-am întors printre ţărani.
*
Auzind una ca asta, bătrânica, de drumeţ, se cutremură la gândul că străinul nu-i glumeţ.
*
– Vino, tinere, în casă... Îţi pun masa să mănânci.
Şi-l întreabă pe sub gene:
-- Unde vrei ca să te duci?
– Nu pot să răspund la asta!
– Atunci, ai vreo supărare?

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Tudorache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!