izbucnire

patriotism

Patriotismul nu este o izbucnire de emoţie scurtă şi nebunească, ci o dăruire liniştită şi statornică de o viaţă.

definiţie celebră de Adlai E. Stevenson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

muzică

Muzica este o izbucnire a sufletului.

definiţie de Frederick Delius
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Întoarcere
la vremea copilăriei,
umbra mea,
când totul era
să se întâmple.

Întoarcere la naşterea
cuvintelor.

Eu sunt această tăcere
înainte de izbucnire.

Eu sunt acest vulcan
care aşteaptă.

poezie de Enrique Solinas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce a iubit Franţa? Stiluri, plăcerile inteligenţei, salonul, raţiunea, micile perfecţiuni. Ceea ce înseamnă: Expresia înaintea Naturii. Suntem în faţa unei culturi a formei care acoperă forţele elementare şi care peste orice izbucnire pasională întinde poleiala gândită a rafinamentului.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea, cel mai statornic dintre sentimentele noastre, nu va fi vie decât la întâia ei izbucnire; iar celelalte lovituri ale ei se vor domoli treptat, fie datorită faptului că începem să ne deprindem cu crizele sale, fie datorită unei legi a firii noastre, fire care, spre a se menţine în viaţă, opune forţei destructive o forţă egală, dar inertă, ridicată pe temeiurile egoismului.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea reprezintă temelia relaţilor construite pe reciprocitatea acelor sentimente veritabile. Într-un acord subtil, deliberat şi comun încredinţăm visuri călătoare strunite să hoinărească nestingherit într-o inimă străină. Iubirea alungă orice formă de raţionament. Merge de mână cu gânduri de dor şi o izbucnire stranie de curaj neînteles. În felul acesta ne ispiteşte să abandonăm temerile în braţele nevoii de a trăi intens fiecare clipă.

Andreea Palasescu (7 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbucnire de ură

Piei drace!
Lasă-mă-n pace!
Pleacă de-aici
Nu ştii ce zici.

Du-te la dracu
Că îţi iau capu'
Capu îţi cade
Gura mea râde.

Eu însă fug
Tu arzi pe rug
Eu însă scap
Tu nu mai ai cap.

Eu urc în rai
Tu de iad dai
Eu te blestem
Tu baţi în lemn.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm III

Lui Dumnezeu: să-i iluminezi pe toţi oamenii. Începând
cu Skid Road.
Fie ca Vestul şi Washingtonul să se transforme într-un
loc mai nobil, plaza eternităţii.
Iluminează sudorii pe şantierele navale cu strălucirea
lămpilor lor.
Fie ca macaragiul să-ţi arunce braţele-n sus de bucurie.
Fie ca ascensoarele să scrâşnească&s[ vorbeasc[, să
urce şi să coboare pline de veneraţie.
Fei ca mila să pogoare asupra ochiului unde-i sălaşul
florii. Fie ca floarea hetero să fie dovada raţiunii de a fi
hetero-căutarea luminii.
Fie ca floarea homo să fie dovada raţiunii de a fi
homo-cutarea luminii.
Fie ca hetero şi homo să fie dovada luminii.
Fei ca Puget Sound să fie o izbucnire de lumină.
Mă hrănesc cu Numele tău ca un găndac cu o firi-
mitură de pâine-gândacu-acesta e sfânt.

poezie de Allen Ginsberg (iunie 1956), traducere de Domnica Drumea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

În amurg se aude o voce blândă, o femeie cântând
Pentru mine. Mă întorc în trecut derulând filmul anilor, până când
Văd un copil aşezat sub pian, în clinchetul corzilor vibrânde,
Lipit de piciorul mamei care, în timp ce cântă, surâde.

Deşi nu vreau, farmecul insinuant al acelei muzici
Mă învinge, iar inima îmi cere să plecăm de aici
Spre serile Duminicii de-acasă, gătite cu zăpezi de altădată,
Cu cântece în salonul primitor, acolo unde pianul ne aşteaptă.

Astăzi zadarnic marele tenor urcă octavă după octavă
Într-o izbucnire apassionado. Armonii vechi se revarsă-n mine ca o lavă.
Zilele copilăriei nu au început şi nici sfârşit, adultul care sunt
Se pierde-n mareea amintirii – şi plâng ca un copil după trecut.

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimisă la Vama...

Îţi iubesc fiecare poem pe care-l scrii

fără să ştii ce e aceea poezie
dimineaţa pe cearşaful ud
trasezi cu mâna cercuri uriaşe
în care mă înveţi să rămân
ca într-un cântec absolut perfect
ştiu
trăim o poveste absurdă
numai suflet şi atât
îţi iubesc fiecare cuvânt şoptit
ca un ritual zilnic
între a fi şi a înţelege
cum două trupuri
stau rezemate de gloria lumii
iar sufletele
dansează goale
pe o bucată de pământ fertil
îţi iubesc fiecare izbucnire nervoasă
înţepenită între trecut şi prezent

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!