Toate rezultatele despre izbucnire, pagina 2
Căpitanului de pe Meteor*
Singur în singurătatea singurătății din această lume
Navigator! Un om de veghe în vifornița talazurilor în spume
Lângă Capul Furtunilor**, meditând, urmând vechi cutume,
Înfruntând marea sălbatică, atât de rar prietenoasă.
Aici, noi ne gândim la tine suflând din pahare, lângă foc,
Spuma miedului efervescent fulgi de ninsoare luminoasă.
Ne gândim la tine și strânși în jurul mesei dăm noroc;
Bem pentru cel care tunde lâna oceanului lovit de-amoc***
Și pentru revenirea velierului Meteor acasă.
*Această poezioară-toast a fost scrisă de Melville pentru fratele său, Thomas, căpitan pe velierul american Meteor
** Capul Furtunilor sau Capul Bunei Speranțe (Cape of Good Hope), dar, în extenso, poate semnifica și orice alt loc de trecere periculos de pe oceane.
***În cazul de față, o izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
poezie celebră de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre ocean
- poezii despre viscol
- poezii despre violență
- poezii despre tuns
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre pericole
- poezii despre noroc
- poezii despre ninsoare
Sunt emoție. Uneori vibrantă, submisă, mistuitoate, alteori imposibil de anticipat sau descris. Tocmai amalgamul acesta copleșitor surâde cu jumătate de glas parșiv, dominându-mă într-o fragedă tăcere. Seamănă cu tine. Mă agață de timpul efemer, ispititindu-mi clipele cu toamnă, liniștea cu zbucium mestecat lacom, visul firav rămas în urmă, tribut veșniciilor.
Vreau să cred în tine! Să te gust molcom, printre suspine în lumina palidă a asfințitului, dezbrăcându-mi fără pudoare haina amintirilor. Și pe umerii goi, întunericul să-și plimbe degetele subțiri, la adăpost de orgolii surde, într-o izbucnire de extaz blând. Să știm amândoi cât de inutil e șirul vorbelor alambicate, strivite sub greutatea umbrelor. Mă descalt de trecut la uși de suflet. Fără nici un discurs.
Te simt în toate felurile. Cum n-ai auzit niciodată, fără explicații plauzibile, mocnit, metodic, neînțeles. Un fel de nebunie plăcută, o explozie de simțuri, dincolo de rațiuni ipocrite. Te sorb în adâncuri de sine până ce consimțit ne păbușim, sclavi ai poftelor, într-o prăpastie de abis. Vreau să te iubesc până mă satur. Atât.
Plouă cu Septembrie în rafale și parcă am opri ceasul să ne odihnim de-atâtea doruri de necuprins. Ne-am lipit trupurile ude să nu fie frig, să nu fie sete de fiori. Te-aș lăsa să pleci și să uiți negreșit. Dar sunt emoție și cuibărită la adăpostul inimii tale mai am de hrănit prea multe iubiri..
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre prăpăstii
- citate despre lumină
- citate despre iubire
- citate despre întuneric
- citate despre visare
- citate despre vestimentație
- citate despre tăcere
- citate despre trup și suflet
- citate despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trifoi cu patru foi
Eram la vârsta când mâinile mele căutau fără odihnă în câmpurile
și colinele pline cu iarbă vestitul trifoi aducător de noroc, precum
căutătorii de aur pulberea galbenă pe fundul nisipos al râurilor.
Aceasta se întâmpla de fapt într-o vreme, într-o anumită
vreme a existenței mele, căci pe atunci vârsta mea nu se număra
în ani ‒ lucrul acesta părându-mi-se lipsit de orice importanță.
Nu am găsit niciodată vestitul trifoi, însă am găsit greieri,
splendide lăcuste, flori de câmp, apa răcoroasă a râului,
adâncă pe alocuri, micile plaje cu nisip fin și tufe sălbatice,
frumoșii pești pe care-i pescuiam cu undița de trestie și cu
gândacii de Colorado de prin bostănăriile ce fierbeau
în arșița soarelui.
În acest timp în care degetele mele se înverziseră, iar pielea
îmi mirosea a râu, orașul, cumplit malaxor, duduia, se hrănea
cu nefericitele vieți pentru a-și salva viața lui de balaur
cu mii de ochi luminoși, măcina între piesele lui infernale praful,
betonul, vacarmul atâtor și atâtor existențe. Aici timpul se măsura
precis, în generații, ani, ore și secunde. Am auzit mai apoi că
oamenii aceia, în definitiva lor tristețe, nici nu mai vedeau uneori
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre Soare, poezii despre viață, poezii despre sunet, poezii despre oraș, poezii despre nisip sau poezii despre lumină
Articole culturale referitoare la izbucnire
- „A. D. Holban” de Dimitrie Anghel
- „Poeme în aer liber (de Stephan Roll)” de Ilarie Voronca
- „Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul” de George Topîrceanu
- „Asupra criticii metafizice și celei științifice” de Constantin Dobrogeanu-Gherea
- Edgar Allan Poe și moartea conștiinței
Mai multe articole despre izbucnire la Blog.Citatepedia.ro »