invoca

Afandi

Mi-ai lăsat doar
o savoare
verde întunecată
în amintire

Ca o beduină
am colindat
deşerturile
corpului tău
în noapte

În jocul
reţinut
de fiecare por
din pielea mea

Unde te invocă
sufletul meu
într-un parfum.

poezie de Wafi Salih, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alicantă

Muza invocă o nocturnă divină,
Selena-şi întinde plasa de stele,
Lumina-i se strecoară-n surdină
Argintând dantelăria din perdele.

Peste tot, foi aruncate fără vină,
Jinduind mototolite pre podele
Şi câteva cuvinte luând lumină
Dintru candela gândurilor mele.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhnesc a înger

Eu nu mă cert cu Dumnezeu,
Că n-are cine să ne-mpace,
Încât mai bine cedez eu
Decât să n-aibă cine-o face.

Îngerilor ce merg pe nori
Picioarele nu le transpiră;
Ai avantaje dacă zbori:
Până şi tălpile-ţi respiră.

Când corpul tot ţi-e numai nări
Şi două buze te invocă,
N-ai ochi să te pogori sau scări
Să urci la Cel ce se sufocă?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pe rol

Poezie nu spune
De cum e scrisă
E un semnal analog
Se implică şi traduce
Poezia sugerează
Cât mai sugestiv
Alteori enigmatic
Şi tot ea invocă
Expresii divine
Ea se poate explica
Ca spirit ce dă năvală
Poate fi un mag
De la răsărit
Sau de pretutindeni
Ea inspiră vise
Şi se autoinspiră
Evocă asocieri
De idei şi idealuri
Libertate ritmată
Autonomă pe rol.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinergie

a scrie despre pădure
când tu eşti asemeni vântului
ca şi cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viaţă gândurilor
împleticit în ignoranţă, pretenţii egoiste
îţi colorează aşteptările,
esti convins că aerul
îţi aparţine,
în jurul tău repetiţiile prind imaginea cuvintelor
ca pe nişte cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul, urmaşul PCR-ului, l-a acuzat prin liderul lui – Victor Ponta, pe preşedintele României (lider de dreapta) de "metode de persecuţie ale comuniştilor din anii '50" şi că este un "dictator paranoic susţinut de o gaşcă de impostori" (pamflet)

Cu cinism, făr' dé ruşine,
Şi cu conturile pline,
Ponta V. – plagiatorul,
"Il dottore" impostorul,
Azi invocă dictatura
Şi acuză impostura.
Iar încearc-a ne prosti,
PCR-u-n travesti...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (6 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când bebe

Emoţiile includ în sine stafii
Pretenţiile invocă enigme
Trăirile sufocate de oprimări
Degenerează în spirale cumplite
La talpa lumii răufăcătorii
Vântură pe sistem turbo
Şi impun sensuri descendente
Biografiile se succed sumbre
Până când un bebe mesianic
Va spulbera intemperii crunte
Până când un bebe mesianic
Va izbuti la Armaghedon.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi lepăd pe cer
privirea cu lumini tulbure

pe Vârful Câmpului
gânduri nemişcate
aşteptă dalta tâmparului
să asiste la cioplirea trupului meu
imortalizat pe calapodul dealului
nemângâiat măcar în vis
de mâna gheţii străine

nu mă grăbesc
nu fac pod peste pietre
voi bea licori descântate

în semne de foc dezbrăc ultima cămaşă
dar nu voi invoca chemarea sufletului

aştept înflorirea iernii

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui ateu

N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Şi nu pot să-l contrazic.

De credinţă dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că aşa făcea de mic...

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia dulce-a clipei

Dinspre calende se invocă sfinţii
Priviri încremenesc în legănare,
Norocu-mi este împlinirea minţii,
Când buzele timide-şi cer iertare.

Beţia dulce-a clipei... mă seduce
Şi mă-nvârteşte-n dans ameţitor
Lăsându-mă apoi într-o răscruce
A timpului rebel... şi-nvingător

Te simt în mine ca pe-o sărutare.
Ca pe un zâmbet proaspăt inflorit,
În dimineti ascunse după soare,
Când sânul tău, tresaltă, fericit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!