invoca

Poezia

Poezia
O emisie de cuante
de inspiraţie aleasă
dacă se pune în arc
devine coardă
dacă se pune în tolbă
devine săgeată
dacă se pune în teacă
devine sabie
dacă se pune în lacăt
devine cheie
dacă se pune în plic
devine mesaj
dacă se invocă
devine incantaţie sacră
dacă se pune în univers
devine eternă
dacă se transcrie
în cartea vieţii
va fi o splendoare.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Se zguduie lanţurile cerului...
Cad fulgere peste lumea
Transformată în lavă.
Oarbe tăceri desenează vise de catifea.
Pe catafalcul tăcerii
Au desenat altar pentru închinarea la idoli.
Nu îngenunchiaţi cât gândul vă este sabie
Răsucindu-se în neant!
Puteţi lupta chiar dacă rănile voastre
Invocă moartea.
Îngeri coboară peste sufletul vostru
Şi vă împietresc, eliberându-vă de dureri.
Luptaţi! Mâine este o zi
Ca şi azi, caşi ieri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândăcelul retrograd

Agonizând justiţia,
Un gândăcel proscris
A încercat soluţia
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Şi-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbeşte, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Şi-aruncă lent cuvinte
Cu nonşalanţă mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcţie şi cuvânt;
Şi ca să fim egali şi pe pământ,
Urmaţi lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!

fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui ateu

N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Şi nu pot să-l contrazic.

De credinţă dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că aşa făcea de mic...

N-are nici un Dumnezeu...

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărman

Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan
Că din fondul de avarii
N-a rămas un gologan

Ce să mai zic de salarii
Care stau sub paravan?
Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan;

Proful cât e de sărman
În zadar invocă larii
Că lipsesc şi titularii
De vreo şase luni, un an
Bate vântul cancelarii...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglindă

Se oglindeşte timpul în istorii,
Nămeţi de stele veşnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriţii moartea o invocă.

Se nasc morminte-nfiorându-şi tihna -
O cumpănă de vise şi de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Şi-şi strigă ne-mplinirea inorogi.

O altă eră-şi cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecţiunea au atins.

Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eşuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea plângerii

zeii la putere parcă-s surzi şi orbi
nu văd că ţara se duce de râpă
stârvuri de bucurie devorate-s de corbi
umbre de fericire abia se văd sub lupă.

zei întruchipaţi în demoni nemiloşi
aruncă poporul în cruntă sărăcie
lumina se zbate în vulcani noroioşi
viaţa are gust de apă sălcie.

promisiuni murdare curg de la guvern
visuri spulberate dorinţe despicate
patria resimte necazul intern
izvoarele făgăduinţei sunt secate.

pe valea plângerii rugi înflăcărate
invocă mântuirea de la divinitate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragedă

Pe gleznele fine e-n salt de gazelă
În tenişii mici, blugi... mulaţii pe coapse.
Doar iese din mall; şi-a luat o franzelă
Şi doru-i aiurea, e plin de sinapse.

Cu geaca din piele pe mijlocul mic,
Ce sânii fragili îi ascunde de şoapte,
Aşteaptă ca ziua să scurgă un pupic;
Să muşte, s-anine de gură la noapte!

Se unduie toată şuviţe şi fese
Şi ochii-i sunt calzi şi umezi de focă...
Nu-i nimeni ca ea, oricum n-o să-i pese
C-o zi se va scurge... Iubirea invocă!...

Nu ştie; franzela-i finalul de cocă!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini...

România-i cap de fier,
rugineşte lent
şi ne ţine-n auster
pe-un discurs dement.
Agramat este cuvântul
ce-l invocă des,
făr' să potolească gândul,
toamna la cules.
Viitorul sună bine
după cum se vede,
aliniază către tine
stratosfera verde.
Ne destinde azi lumina,
ochiu-i mototol
şi-aşteptăm cu toţi chenzina
pe stomacul gol.
Ani-lumină ne aşteaptă
cu feştila stinsă
şi cuvinte spuse-n şoaptă
pe sub pleata ninsă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (4 octombrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criză de normalitate

politici murdare transpuse în fapte
au purtat ţara din criză în criză
lumea e invadată de vulturi de noapte
ce au pătruns în spaţii fără de viză

glia e vândută bucată cu bucată
lutul în adâncuri se zvârcoleşte
zei duc luptă neagră mistificată
lumea în deznădejde orbecăieşte

se adună oameni la protestul din stradă
invocă fericirea de viaţă normală
jos ciuma roşie e scris pe pancardă
pline de vaiete suflete se răscoală

un cer plin de stele mă pune în gardă
Dumnezeu nu-i lasă pe români să piardă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!