identificare

Psihanaliza obişnuieşte să identifice psihicul cu conştientul, socotind tocmai conştiinţa drept o caracteristică definitorie a psihicului, pentru psihanaliză psihologia constând în studiul conştiinţei. Această identificare a psihismului cu conştiinţa mi se pare atât de firească încât aş considera o absurditate manifestă în cea mai mică obiecţie care i s-ar opune. Cu toate acestea, nu se poate ca psihanaliza să nu obiecteze împotriva echivalării psihicului cu conştientul.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este cheia înţelepciunii perfecte: eliminarea stării de identificare cu eu-l, cu personalitatea. Dar să obţii această cheie şi să deschizi cu ea uşa realizării Sinelui este un lucru foarte greu de făcut, pentru că trăieşti permanent sub puterea iluziei şi poţi foarte uşor să fii păcălit şi să ajungi din această cauză să confunzi ceea ce este limitat, cu ceea ce este nelimitat.

Premananta în Ashtavakra Gita - Sutrele realizării sinelui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghidul spiritual e înăuntru. Meditaţia are rolul de a destrăma ideea ignorantă că el este numai afară. Dacă el este un străin pe care îl aştepţi, atunci e destinat să dispară... care poate fi utilitatea unei fiinţe trecătoare ca asta? Dar câtă vreme gândeşti că eşti separat sau că eşti trupul cu mădularele lui, este necesar şi un Ghid spiritual exterior şi va apărea ca având un corp. Când va înceta greşita identificare cu corpul, se va vedea că Ghidul spiritual nu este altcineva decât Sinele.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pânză de Pallady – oricare din ele – este un suflet. Ca să te pătrunzi de el, până la identificare, trebuie să te apropii cucernic şi să aştepţi. Ascultă concentrat simfonia sufletului acestuia – în tăcere mare şi în singurătate - şi nu vei întârzia să te simţi furat de o înaltă şi pură armonie în care vei prinde rostul pânzelor şi disonanţelor cromatice, vei sesiza candoarea unei forme şi vei dibui tâlcul ritmurilor liniare care, cu o clipă mai înainte, îţi violentase retina. Nu-i cere însă lui Pallady să-ţi cânte la ocarină valsul dumitale de operetă! Nu-i cere lui Pallady să se coboare, ci fă efortul de a te înălţa până la el.

citat clasic din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Nord

φ = 048o60'N
λ = 036o06'W

Volturno. Dimensiunile reperului
pe o scară neconvenţională – zero!
nicio guvernare,
presiunea, densitatea şi căldura
au hotărât soarta răzleţelor vestigii.
De aur aripile celui care se reîntoarce
şi pleacă imediat,
într-un dialog mut
cu eul destinului său.

Ca o lumină care bate între două carturi,
copleşitoarea linişte
în care totul se trezeşte
fără a te duce cu ea până se pierde,
fără să mângâie nesfârşirea trecerii ei.

Sunt ochi care veghează competenţe

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn al cunoaşterii de sine

Dedic aceste rânduri omului simplu şi fain Grigore Leşe.

tăcut şi nud o vreme-am străbătut cărări pierdute-n uitare,
am răscolit păduri scrijelind în lemnul alb chip de iele,
(dintr-o nefirească dorinţă de identificare şi definire a iubirii mele)
în scorburi găujoase am răsădit cenuşa sufletului pustiit,
şi visele le-am atârnat pe ram cât mai sus,
sus în bătaie de vânt, înşiruite înmiit...

când mâinile au prins miros de-împreunare,
şi-n scurtul timp rămas capătă profil de lumânare-

binecuvântează mamă pruncul din mine,
dar mai cu samă, luminează-mi drumul spre cunoaşterea de sine...

tu,
ştii mamă dorinţa-mi veche de-a da contur lumesc sufletului meu,
când prunc fiind,
am început să lipesc în unghiurile adiacente sufletului
câteun boţ de lut sub formă de Eu,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acalmie

A trecut mai mult de-o oră de la ultima explozie
Adică un mic răgaz pentru-o scurtă poezie,
Dar gândul ferecat devreme rămâne intenţie
Pentru că-n el nu coboară nici-o inspiraţie.
Şi câte n-ar putea să fie imortalizate-n vers
Însă starea de război impune exact invers.
A... dar iată-n fundul groapei dintr-o crăpătură mică
Mirător de precaută cum apară o furnică.
După ce-ncet tatonează numai cu antenele
Marginile crăpăturii şi împrejurimile
Spre mai multă siguranţă şi convingere deplină
Iese-ncet pe jumătate într-a soarelui lumină,
Priveşte interiorul, dezolant, precar şi mic
Dar cu toată-amănunţimea nu descoperă nimic.
Pentru că-n colţul opus fără altă preocupare,
Urmăresc incursiunea nefăcând altă mişcare.
În sfârşit, asigurată că nu e nici un pericol
Porneşte-n mare viteză vrând să dea groapei ocol.
Însă se opreşte brusc şi priveşte cu mirare
Umbra mea ce îi provoacă oarecare-ngrijorare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!