Acalmie

A trecut mai mult de-o oră de la ultima explozie
Adică un mic răgaz pentru-o scurtă poezie,
Dar gândul ferecat devreme rămâne intenţie
Pentru că-n el nu coboară nici-o inspiraţie.
Şi câte n-ar putea să fie imortalizate-n vers
Însă starea de război impune exact invers.
A... dar iată-n fundul groapei dintr-o crăpătură mică
Mirător de precaută cum apară o furnică.
După ce-ncet tatonează numai cu antenele
Marginile crăpăturii şi împrejurimile
Spre mai multă siguranţă şi convingere deplină
Iese-ncet pe jumătate într-a soarelui lumină,
Priveşte interiorul, dezolant, precar şi mic
Dar cu toată-amănunţimea nu descoperă nimic.
Pentru că-n colţul opus fără altă preocupare,
Urmăresc incursiunea nefăcând altă mişcare.
În sfârşit, asigurată că nu e nici un pericol
Porneşte-n mare viteză vrând să dea groapei ocol.
Însă se opreşte brusc şi priveşte cu mirare
Umbra mea ce îi provoacă oarecare-ngrijorare.
Se suceşte-n dreapta-n stânga, se frânge de mijloc în sus
Dar cu toată cercetarea, misterul nu l-a pătruns,
Totuşi, neîncrezătoare, schimbă drumul binişor
Precaut şi fără grabă mi se urcă pe picior,
De aici pe zidul groapei şi-apoi pe un mic păiuş
Începând apoi calvarul unui ilariant urcuş.
Până pe neaşteptate brusc se prăbuşeşte-n gol
Şi începe-n jurul groapei acelaşi grăbit ocol.
Dând din nou de-aceiaşi umbră, direcţia-şi schimbă-n sus,
Dar pe un drum sinuos înspre colţul cel opus.
Truda-i şi de astă dată îi este fără folos
Căci c-un bulgăr buclucaş se prăvale iarăşi jos.
Stă puţin cam ameţită, apoi cu repeziciune
Urcă sus chiar în momentul când un camarad îmi spune
"În sfârşit, de-atâta vreme a sunat şi ceasul bun
Am vorbit cu bucătarii şi m-au rugat să vă spun
Că dacă nu chiar la noapte, măcar într-o săptămână
Şi dacă alte cauze chestiunea nu amână
Sigur noi vom fi schimbaţi de divizii proaspete".
Iar furnica se întoarnă... "bucuros de oaspete"
Parcă-mi spune dintr-o dată prin antene şi prin ochi
"Leagă-ţi firul roş de gât să nu-ţi fie de deochi"
Mi-a descoperit prezenţa, fiindcă n-am putut să tac
"Ei, să ştii că în scurt timp o să dăm un nou atac".
Şi-ar fi vrut să îmi mai spună ceva ce nu bănuiesc,
Că nu am nici un motiv adevărul s-ocolesc
Dacă pe neaşteptate printre rugi şi iarbă deasă
N-ar fi apărut în grabă o vietate curioasă.
De a cărei existenţă ea nu avea cunoştinţă
Şi de-aceea-nfăţişarea s-o reţină-şi dă silinţa.
Ţeasta îi este de fier în care a răsărit iarbă,
Dar nu-i tot una cu capul că e legată de barbă.
Oare acesta e omul de care legenda spune
Că Dumnezeu îi lăsase în intenţiile-i bune
Un căpăcel ce permitea, fără nici o greutate
Curăţirea creierului de orice impuritate?
Să-i luăm mai bine seama, poate spre edificare
Îi vom găsi elemente pentru identificare.
Membrele superioare sunt mai scurte şi greoaie
Pentru folosit la mers, că-s prea slabe şi se-ndoaie.
Iar cele inferioare sunt de nefolos total
Pentru un mers regulat într-un sens orizontal.
O fi larvă sau insectă?... ori e altă creaţiune?...
Sau Dumnezeu a făcut prin război altă minune.
Nedumerită furnica şi să privească mai bine
Curiozitatea care vine târâş către mine,
Se înalţă pe picioare cât poate ea de mai sus
Până pe marginea groapei apariţia a ajuns.
Eu nu ştiu dacă furnica îşi mai potoli mirarea,
Dar este un luptător ce vrea s-aprindă ţigara.
Nici n-apuc-a spune bine "Daţi-mi şi mie un foc"
Pentru că e nevoit să se-ntoarcă scurt în loc
Şi să o rupă la fugă nemaifolosind terenul
De o ploaie de obuze ce readuse infernul
Sub primejduirea cărei atât om, cât şi furnică
Dispar cu grabă în gropi de-o justificată frică.

Dezlănţuirea bruscă a bombardelor adverse
Continuă cu furie pe frontul nostru să verse
Schije, foc, fum şi pucioasă, cine ştie cu ce gânduri,
Fapt care nelinişteşte propriile noastre rânduri.
"Atenţie la inamic!..." "Pregătiţi muniţia!"
"Comunicaţi orice mişcare precum şi soluţia
Ce o credeţi potrivită"... "Control pe fir permanent"
"Verificaţi armamentul, căci un atac e iminent"
"Să tra-gă arti-leria a a a..." "Toată lumea camuflată"
"Aveţi grijă de rezerve... direcţia e jalonată?"
Până când aşa deodată nu se ştie din ce gură
Spre tranşeul inamic a ţâşnit o-njurătură,
A trecut bolid prin ierburi şi-a ajuns la săpături,
Dar a ricoşat în aer nefăcând vătămături.
Totuşi somaţia "Destul bă ă ă ă!" are efect neaşteptat,
Căci tragerea inamică dintr-o dată a-ncetat,
Iar pe linii reîncepe aceeaşi mişcare vie
Şi cu-această întâmplare reintrăm în acalmie.

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!