gravitate

Remiză de salon

- V-am dat un şah cu calul, mă iertaţi,
Dar e un şah lipsit de gravitate.
Puteţi fugi cu regele, sau poate,
Că-i preferabil calul să-l schimbaţi.

Şi pentru ca să nu vă angajaţi
În operaţiuni prea complicate,
Dăunătoare pentru sănătate,
Eu v-aş propune net să remizaţi.

- Deşi cred c-ar mai fi o încercare,
Ea presupune un efort prea mare
Şi-o foarte-ndelungată analiză...

Dar cum sunt invitat la un concert
Şi-acum e ora şapte fără-un sfert
Accept cu dragă inimă remiză.

poezie de Mircea Pavelescu din Revista Romană de Şah (1948)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, bătrâne prieten

Învârtind edificiul acestui centenar,
Poveştile poveştilor aşteaptă să fie deşirate.
Am trudit încercând să te salvez,
Dar azi dimineaţă te-ai prăbuşit, pe neaşteptate.
Faţa – ţi-am pictat-o minunat,
Inima – am încercat să ţi-o repar,
Dar toate lucrurile făcute din cărămidă şi mortar
Trebuie să aibă un sfârşit trist şi solitar.
Nu mai pot rămâne-n interiorul tău,
In viaţa mea s-a deschis o cavitate.
Se pare că până şi cei mai buni dintre noi,
Cu vârsta, sucombă sub ani, atraşi de gravitate.

poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, iubito, în copilărie...

Să uităm de alean şi nostalgie,
Să uităm de-a zilelor nevoi –
Hai, iubito, în copilărie
Şi copii să fim, iar, amândoi.

Tu să porţi rochiţă şi fundiţe –
Eu să port, din nou, pistrui pe nas...
Tu să faci, în obrăjori, gropiţe -
Când îndrug prostii, cu-necat glas.

Şi, păşind, timizi, pe cărăruia
Ce ne duce-n locul nostru-ascuns,
Cu arbuşti de iasomii şi tuia,
Să cătăm la întrebări răspuns.

Despre ce vom face, ce vom drege,
Amândoi, când vom ajunge mari,
Ce cărare-n viaţă vom alege –
Când, în lume, vom fugi, hoinari.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşind în compania altora

Motto: "Dacă am greşit, am greşit în companie cu Abraham Lincoln" – Theodore Roosevelt

Dacă înşir rime oarbe sau care sună anacronic,
Dacă scriu ameţit de-al drogului sirop
Şi-astfel poezia respiră-aritmic, cacofonic,
Păcătuiesc, dar împreună cu-Alexander Pope.

Dacă gramatica mea o mai ia pe arătură,
Şi limbii engleze i se mai rupe pe la tivuri câte-un fir,
Am un alibi care mă scuză cu-asupra de măsură:
Asta i se întâmpla şi bardului din Avon, Shakespeare.

Când, nu rareori, la strugurele din sticlă
Poftesc, uitând ispitei să-i trag frâna,
Recunosc, cârtitori pizmăreţi, că, la o adică,
Greşesc, dar oare-alături de Burns nu-mi dă mâna?!

Dacă din când în când oftez "Vei fi a mea! "
Pe nevasta altuia tânjind s-o văd fără jupon,
Amintiţi-vă, a învins şi pe-alţii dragostea –

[...] Citeşte tot

poezie de Franklin P. Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L serveşte zilnic cu credinţă.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de şapte ori cu graţioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătuşnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsuceşte-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-şi datoria şi primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că aşa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din faţă, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, îşi extinde trupul cu labele întinse-n faţă.
În al patrulea, îşi ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, îşi curăţă blăniţa.
În al şaselea, se rostogoleşte pe mochetă.
În al şaptelea, se puriceşte pentru a se asigura

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea

După lupte sângeroase pe linii consolidate
Care au durat mai mult de trei luni şi jumătate
În schimb de foc alternativ şi rare, ori simultan
Cu intenţii reciproce de-a nimici pe duşman,
A venit în sfârşit ordin să trecem şi noi la odihnă,
Adică să putem face războiul ceva mai în tihnă.
Schimbul a venit de seara, cum s-a-ntâmplat şi-alte ori,
Dar schimbarea se produce abia-n revărsat de zori
E atâta forfoteală, un nesfârşit vino-du-te
De parcă nu ne-am afla pe teribile redute.
E o figură de stil, dar nu-s decât simple gropi,
Numai c-avem în plus viaţa, şi-n minus făclii şi foc.
Inamicul, dacă-i treaz, este foarte cum se cade,
Pentru că-n aceste clipe nici un proiectil nu cade,
Nici un glonţ nu ne-spăimântă cu şuierul său sinistru
Ca şi cum ar priveghea pe un renumit ministru.

E frumos! Este sublim! Este peste-nchipuire!
Parc-a eclipsat de-odată orice gând de războire.
Aaaaa!... de-ar veni odată vremea noi şi ei să ne sculăm

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!