gravitate

gravitate

Gravitatea este un mister al trupului născocit ca să ascundă defectele spiritului.

definiţie celebră de La Rochefoucauld
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Neîmplinirile sunt în firea lucrurilor", rostesc cu gravitate cinică fiinţele.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravitate

E-ntr-adevăr nepotrivire,
Se ceartă ca în Parlament:
El este nordic în iubire
Ea sudică-n temperament.

epigramă de Nicolae Petrescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

a implora

A implora. A cere ceva cu o gravitate proporţională cu convingerea că nu îţi va fi dat.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamnă o gravitate îngândurată.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Corynna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferm pe poziţii

Chiar de-s închis, stigmatizat,
Nu simt a sorţii gravitate:
N-am devenit un încuiat,
Ca mulţi aflaţi în libertate...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţia animalelor e un fapt de o gravitate fără precedent. Călăul lor a invadat peisajul; nimeni nu mai încape de el. Oroarea de-a vedea un om acolo unde cândva puteai să contempli un cal!

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat că poporul român a fost lăsat singur, e adevărat că suferă, că îi lipseşte un centru de gravitate, Îl putem iubi sau pur şi simplu îl putem ignora. Dar să ne fie ruşine că ne-am născut români nu este nici nobil, nici eficient.

Camelia Opriţa în Rădăcina cuvintelor cărora le aparţinem (ianuarie 2009)
Adăugat de Eliza Rohneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonida: Când aude de libertate, sare şi dumneei răposata din pat... Că era republicană! Zic: găteşte-te degrab', Miţule, şi hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pân' la teatru... (cu gravitate) Ei, când am văzut... Şi ştii că eu nu intru la idee cu una cu două...
Efimiţa: Ţi-ai găsit! Dumneata nu eşti d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

replici celebre din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul plăcerii şi instinctul de conservare sunt departe de a-şi veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluţia căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoţiilor care au o influenţă asupra factorului traumatic care paralizează acţiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situaţiei periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acţiona ca o creaţie nouă şi pentru motive noi.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!