crepuscul

Crepuscul de catifea....

Ochii tai, valtoarea haosului celest...
Pielea ta, crepuscul catifelat...
Bratele tale, leagan de vise moi
Tu insuti...
Un crampei de nemurire...

poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Crepuscul,
înserare, apus.
Se apropie
inevitabila pătrundere
în întuneric.
Cine are curajul
s-o înfrunte?
Cine altcineva
decât acela
care s-a negat
pe sine,
trăind toată viaţa
în sine însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

ziua a înflorit târziu pe frunza tăcută
noaptea a stins astrul
tulburat de razele amurgului

bezna străpunsese ca un corn
lumina aşezată pe lucruri

vibraţia ei călătorind ca o taină prin celule de gând
urzind un crepuscul stingher şi năuc

mâinile au dezvelit închipuirea
de pe nimicul împrejmuit în carate
din podea a ţâşnit singurătatea
făcându-mi cu mâna

mersul şi-a preluat rotundul din spaţiu
la margine de sunet şi fără culoare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Linişte şi pace pretutindeni... În amurg
Se revarsă mireasma florilor de iasomie
Şi, deasupra apelor limpezi ale râului,
Bătăile de-aripi ale lebedelor, o simfonie,

Ca o ninsoare de petale, ele-alunecă
Deasupra obrazului mătăsos al apelor.
Acum, la crepuscul, fulgeră-n zbor lilieci,
Ei au stat toată ziua ascunşi în locuri secrete.

Fac o mie de cercuri şi de răsuciri fanteziste
Prin pânzele de aer transparente şi reci;
Sau fulgeră razant cu pământul,

Aproape retezând cu aripile lor cenuşii
Petalele galbene-ale şofranului amărui sau ale florilor albe,
Feciorelnice,-ale a nalbei, lămpi pe margini de poteci.

poezie de Juana Borrero, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa 5

Nu alungaţi
îngerii de pe umăr,
aripa lor
e doar casa
dintr-o veşnicie
uitată
în plin crepuscul!

poezie de Ion Ţoanţă din Alfa Mirabilis (noiembrie 2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi te-ai arătat prin vise, la crepuscul
Suav, storcită de-un vehicul
Iar tu priveai nevinovată-n camera frontală
Nu-i vina ta, îi doar selecţia naturală

catren de Ştefan Munteanu
Adăugat de nomad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

pantofii aceea roşii
lăcuiţi
nu îi mai găsesc.
pe tălpile lor
desenasem cândva
ochii unei egrete.
încălţându-i
pavam strada cu zbor
şi văzduhul
cu tocuri de zece.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Suspin de vreme
ce naste regrete...
Nepasarea trece,
vindecand urmele zilei ce moare,
in apus de fiinta
sangerand a seara.
Talpa fierbinte
a nerostirii
apasa nisipul albastru
al cimitirelor de ganduri.
Si-n urma-i,
pauza de a fi.

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflux

Mă-ntorc la tine-n trup
Cu vorba-ntretăiată
E-o vară pe-nţeles subtil
O iarnă reformată

Şi noaptea nechemată
Se-ntinde la taifas
Puzderii de cuvinte
Tăcerii îi dau glas

Tot ce pierdură anii
Secunda regăseşte
Lumina în crepuscul
Doar umbra prelungeşte...

poezie de Silvia Miler
Adăugat de Gabriela Vlasici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul luminii

dimineaţa
o fisură în stânca lumii prin care pătrunde lumina
ziua
o cîmpie pe care o stăpâneşte soarele
seara
un crepuscul ca o întoarcere la miraj
noaptea
o turmă neagră de zimbri coboară de pe deal
întregul
o roată pusă la osia timpului

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!