crepuscul

Aştept

... şi-atunci când ultimul crepuscul
trimite luna la plimbare
mai tălmăcesc în scris
ca într-un rebus
spectrul icoanelor tăcute
sunt victima polemicii supreme
o inimă săpată într-o stâncă
şi umbra mi-e convoi funebru
la care-aştept
să-mi fie dumnezeu dricar

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Tenerife!

Ah, Tenerife!
Munte-n Retragere!
Porfir al Vârstelor – un răgaz pentru tine –

Crepuscul – trecere-n revistă a Regimentului Safir –

Ziua – îşi coboară peste tine Roşul Adio!

Nemişcare – Încremenire-n Scrisoarea ta de gheţuri –
Coapsă de Granit – şi muşchi – de Oţel –
Nepăsător – egal – la sărbătoare – sau despărţire.

Ah, Tenerife!
Îngenunchez – încremenită –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima grea

Mi-e inima grea, frântă de-atâtea cântece,
Cum fructele coapte-îndoaie pomul plin;
Dar ţie nu-ţi pot dărui niciunul,
Cântecele mele nu îmi aparţin.

Totuşi seara, la crepuscul,
Când moliile zboară-n ora gri,
Dacă fructul, prea copt, va fi căzut,
Culege-l – nimeni nu va şti.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimire

Ioanei Preda Miroslav

La crepuscul
conturul frunzelor rămâne
şi uimirea
din ochii copilului de altădat.
Şi prima întâlnirie
cu uimirea din ochii
copilului tău.
Şi peste toate
o fată blondă aplecată
peste tabla de şah.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A luat cu sine vântul...

A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii
Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur.

Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte
Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: - apus de soare.
Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte...
Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare.

poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora, traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîntoarcere

Bătrâna, eterna primăvară aprinde flacăra lumânării
Şi umple iarăşi pe drumul vechi şi trist, arhicunoscut,
Cu lumina-i trandafirie, chiar înaintea înserării,
Golul lăsat de ziua care tocmai a trecut.

La crepuscul, dincolo de prag, trasează
Umbre hipnotice o lună albă şi tremurătoare;
Dar de-acum niciodată spectrala rază
Nu va mai recompune imaginea Ei fermecătoare.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi întârziaţi

stăteai aşezată cuminte
între miazăzi şi miazănoapte
deasupra unui rug
eu te aşteptam dedesubt
bâjbâind pe marginile unui crepuscul

înainte de a părăsi intensitatea
dintre noi
zarea se mai surpa odată
în două abisuri
înstrăinând o pereche de fluturi
întârziaţi
unul de toamnă şi unul de amintire

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni

M-am întristat şi-am râs în multe rânduri
văzând copacii prefăcuţi în scânduri
şi globul verii suspendat în plante
ca un cercel spuzit cu briliante.
Grădini adânci de apă nestemată
voi virginale pajişti fără pată
pământ şi cer privelişti ce se-ngână
de aer de crepuscul de ţărână
albastră revărsare de petunii
cutremurată sub bătaia lunii
cearceafuri nupţiale de azur
izvoare reci cu clipocitul pur

poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Se însera
pluteam
fierbeai şi ne iubeam
într-un desen pictat cu orizonturi.
Râvneam
şi-n ziuă
ceaţa alburie
ne diseca
se-împrăştiau apusuri
vieţi cenuşii şi colbul
se-răspândeau
umplându-ne cu vise.
Ne ascundeau cometele de lucşi
şi noapte-albastră cenuşie
se-înviora
Era târziu şi -totuşi-
ni se părea
dorinţa miticului ars
mustea din luminările încinse.
Şi iar se-însufleţeau

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazdă primitoare

m-ai alungat din visul tău
rămas fără acoperiş deasupra sufletului
adun toate gândurile singura mea avuţie
în bocceluţa de pribeag

umbra teiului zâmbeşte
opreşte-te călătorule
să-ţi tragi un pic sufletul

derulez filmul ecoului de argint
al zorilor de zi preaplin
de mireasma îndemnului la drum
pornesc înspre crepuscul
care mă aşteaptă cu braţele deschise

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!