ce conteaza

Ce-ţi mai face inima?

în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în puşcării
sau trăind cu
curvele
am avut mereu această mulţumire –
n-aş numi-o fericire –
care era mai mult un echilibru
interior
o acomodare
la orice se întîmpla
şi care îmi era de ajutor în
fabrici
şi atunci când relaţiile
cu fetele mergeau
prost.

m-a ajutat
pe vremuri de război şi de
mahmureală

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne grăbim

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescuind luna

Într-o noapte cu lună plină au venit la malul apei,
unii cu furci, unii cu greble,
alţii cu site,
iar unul cu o cupă de argint.

Şi au pescuit până când un călător, în trecere, le-a spus,
" Nebunilor,
pentru a prinde luna trebuie ca femeile voastre
să-şi despletească părul şi să-l desfăşoare-n apă –
luna cea vicleană va sări să prindă
plasa aceea de fire lucioase,
gâfâind şi scuturându-şi solzii până rămâne,
neagră şi nemişcată, la picioarele voastre. "

Iar ei au pescuit cu pletele femeilor
până când un călător, în trecere, le-a spus
"Nebunilor,
chiar credeţi că luna poate fi prinsă atât de lesne,
cu paiete şi cu betele de mătase?
Trebuie să vă smulgeţi din piept inimile

[...] Citeşte tot

poezie de Lisel Mueller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să regreţi

Îmi este dorul atât de aprig şi te aştept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate şti?
Şi eu te-aştept ca-ntotdeauna... mereu te-aştept, dar tu nu vii!

De ce să vii? cine sunt eu, şi cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce şi-a dat încrederea şi inima ei, ţie.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aş vrea să am puterea să te smulg,... din suflet să te scot.

Vor trece anii tot în grabă, aşa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreţi că n-ai ştiut să-mi preţuieşti iubirea
Ai să regreţi dar ce folos, rămâi cu amintirea!

Femeile te-au părăsit, şi toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
Să nu-ndrăzneşti să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, şi poarta e-ncuiată!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exist, iubesc!

Iubesc şi simt fiece adiere din viaţa mea
Da, ador şi parcă demult nu mai simt că mor..

Azi, iubesc o umbră a gândului meu,
Iubesc o taină ce-mi face sufletul greu,
Iubesc o enigmă şi mi-e dorul un zbor întrerupt
Mi-e inima un lanţ de-atâtea vremuri rupt...
Ating desculţă o parte de cer, mă plimb desculţă
Şi văd vise, simt şoapte, am iubire şi vreau să trăiesc... dar, ce contează?

E doar un vis ce-aş vrea, c-aş vrea să am
Şi mă trezesc... deci, nu mai am nimic!

poezie de Ioana Florentina Dobrin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptatea este o femeie

Să nu ne temem că dreptatea e femeie,
Să n-avem îndoieli, devreme
Se naşte nedreptatea, dar
Femeia are minte, har.
Cine-i călăul, ce contează?
Justiţia e calmă, ea retează,
O noapte am trăit cu o fantomă,
Era justiţia, fantastica aromă.
Buboiaele se înmulţesc
Pe trupul iepei,
Iar iapa se hrăneşte doar cu ţepe,
O ţară are mulţi apucători,
Justiţie-femeie ei nu vor.
Iar ajutorul de călău e viitorul,
Stă înclinat şi mângâie toporul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pocheraş la Cotroceni (parodie după Ioan Pribeagu)

După ce ieşise iară
'n ţara asta primul om,
Şi-şi sorbea cu calm paharul,
Wisky-amestecat cu rom,

Zeus o chemă pe blondă,
Pe piticul drăgălaş,
Să-şi alunge plictiseala
Învăţându-i pokeraş.

După nu prea multă vreme
De jucat(cam la plesneală),
Iată, s-au trezit în uşă
Chiar cu Banca Mondială.

Cine-i?- întrebă piticul,
Parca-am auzit de ea.
-Cea ce dă c-o mână banii
(Şi cu două mâini îi ia).

[...] Citeşte tot

parodie de Petru Miloş, după Ion Pribeagu
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmosul dintr-o privire

Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deşi n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoşti, dar iată
Pe scurt ceea ce şti: o nimica toată!

Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare şi apare,
Apune şi apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopţii grea tăcere,
Noapte plină de mistere.

Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii şi mii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în fapte...

Frumoaso te întoarce cu braţele spre mine
Şi gându-ţi deasemeni să fie înspre bine;

Eşti mult, mult mai frumoasă decât pot eu contura
Şi mult, mult năzuieşte inima-mi să stea cu-a ta;

Trupul să ţi-l învelesc cu desfătări diverse
Indifferent că-i luna, chiar soare sau averse;

Ţin totuşi să te-asigur de zâmbet să n-ai lipsă
Căci te iubesc tot timpul şi după-apocalipsă;

Nimic n-o să-mi lipsească, nimic n-o să m-atragă
De-am fi un cerc prin lume, să-mi fi iubită dragă;

Tu eşti izvorul rece şi al pâinii coptul miez,
Somnul lin al nopţii eşti şi al suflului meu crez;

Floarea vieţii din folclor, un tezaur eşti, un cult,
Ştiu că fapta pune preţ ceea ce contează mult,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul şi câinele

Un lup numai piele şi os,
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată -
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.

- Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu' vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de La Fontaine, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!