anatemă

Anatemă

Se zbate lumea-n crunte carantine,
Iar lemnul mult prea verde pentru cruci,
Ce a umbrit sălaşuri de jivine,
E mut şi nu te-ntreabă un' te duci.

Aceasta nu e o Apocalipsă,
E crimă de război fără perdea,
Blestem pe neamul vostru de neoameni,
Aruncă, Doamne, anatema ta!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune proprie

Aş vrea să mă restrâng celule
Ce m-am pierdut în timp, risipă,
Să mă reîntorc printre ovule,
Să plec din nou din start... O clipă.

M-aş proteja de gaspiaj,
Aş face totul un întreg.
N-aş mai fi simplu derapaj...
M-aş face piese, să mă dreg.

M-aş îngriji bucăţi de mine,
Nu m-aş lăsa din nou, uzură
La mâna altor-zis destine...
N-aş fi doar ultima frântură!?

Îmi caut cheile de genă
Să redeschid parcurs traseu,
Să fiu la moarte anatemă
Şi vouă, de exemplu... Zeu!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atotştiutorul

Opiniile-s interzise
Şi orice subiect i-e cunoscut.
Ştie şi legile nescrise
Şi neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.

Nu-i temă sau domeniu;
Le ştie precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat şi teatral.

Cum deschizi gura, ţipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi eşti o anatemă.

E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îţi spune, ieri şi ce-o să fie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negrul

E negrul lipsa de culoare
Sau e intensul la extremă;
Un interzis pastel de floare,
Blestem, simbol de anatemă?...

Sumbrul e gând de nepătruns
Întrezărit în zămislire
Sub masca de călău ce-n smuls
De cap dă suflet nemurire?...

Întunecat în ochi de orb
Se caută pierdut de creier
Să zboare în înţelept de corb
Să-şi cânte nopţile de greier?...

Închis în mantii monahale
Se pedepseşte corp în schisme
Din grotele neanderthale
Se prevalând de erotisme?...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de urgenţă

frica mea de tine pictată-n ulei
a acaparat toată literatura pămîntului
mi-e somn
dar somnul meu
e un interminabil pelegrinaj
prin lungul tunel al aşteptării

spaţiul sufocant în care mă aflu
e o anatemă în limba latină
din care ieşim
împotriva unui univers demodat
trăgînd după noi un car mare
cu armament

oamenii neliniştiţi din acest tablou
trec prin linişte cu înfrigurare
deşi în ea joacă circul
şi rîsul acoperă orice urmă de plîns

veselia proştilor

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământuri şi ape între patimi şi ispite

Doar să-ţi apleci urechea
şi ţărmurile-ţi vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îţi cântă,
şoptesc poveşti fermecătoare,
incantaţii magice neînţelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie şi mirt,
fumegau înmiresmat
sub torţe de smoală.
Chiparoşi vechi şi neclintiţi
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu ţipete răguşite
de păsări necunoscute.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara

Câmpul alb, ca un cearşaf,
Până-n zări se desfăşoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,

Nemişcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheşă ca un hornar
Şi macabră ca un cioclu;

Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică şi mică
Cât o boabă de piper;

Gârbovă ca o feştilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârşit de an
Ce nu şi-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot ţărmurindu-l şi-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscăunare de ţap

Au dat baniţele şi sacii de grâu
La o parte; le-au spintecat cu cuţitul:
Au curs din ei surcele, pene şi câlţi.
Au înţepat cu prăjinile în poloboace,
Crezând că se-ascunde ca un făt bătrân
În placenta vinului hrănitor;
Le-au dat de pământ: a ieşit o zeamă
Sălcie – apă de ploaie stricată,
Duhnind a varză şi motorină,
Dar tot nu l-au găsit –
Să le sară la ochi cocoşii când au
Răscolit prin cuibare; să-i ruşineze
Porcii când au muşcat nămolul cotineţelor,
Dar de cel care le-a blestemat
Cumplit seminţia tot n-au dat –
I-au pedepsit pe oameni fiindcă tăceau;
Apele râurilor le-au mutat să găsească
Vreo uşă sub prundul albiei,
Au răscolit până şi în vizuinele calde,
Dar pe cel care-a aruncat blestem peste neam

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!