afurisit

Unui trol cu multe nume pe net

Ion, Ionică sau Ionel
E acelaşi trol mişel;
Ion, Ionel sau Ionică,
Trol cu minte puţintică.
Spune-mi, trol afurisit:
Tot în ruble eşti plătit?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puricile

Purice afurisit,
M-ai întors mereu în pat.
Două nopţi m-ai zgândărit,
M-ai lucrat şi m-ai mâncat.

Purice nelegiuit,
Cu un deşti muiat în gură,
Pe cearşaf te-am urmărit,
Să te prind din săritură.

Şi-ai sărit şi resărit.
Uite-l vine, uite-l suie.
Te-am pierdut, iar te-am zărit.
Uite-l iarăşi, iarăşi nu e.

De-ai putea sări ca el,
Ţi-ar ajunge ca-n poveşti,
Cinci minute şi niţel
Din Predeal la Bucureşti.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce vorbeam

apele rămâneau neclintite
mă dureau
niciodată înainte
nu voiau
privindu-mă rotunde şi-albastre
semănam cu peticeala aceea numită arlechin
o trezire caraghioasă şi comică
întocmai ca un zmeu în mijlocul furtunii
pârâitul oaselor
atât de fosil
nu-mi ieşea din minte
înfruntasem foamea setea
şi chinul ei cumplit
într-o ţesătură roşie
întinsă pe o masă
afurisit de mare
vorbeam ghicind în palma apelor
patima verticalului şi pocnitului din degete
ce erau acolo
oameni

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesiguranţa în mine

Crede, esenţa mea poate-i bizară
Sau poate nu sunt ca la carte,
Standarde şubrede, imagine neclară,
Tendinţe aiuriste şi deşarte.

Un egoism afurisit în sine,
Cerinţe ce-mi impun decizii forte
Şi toate le suport ca nişte spine,
Un privilegiu invocat post mortem

Dar eu gândeam pe contre,
Că toate acestea eu le ocolesc,
Greşesc amarnic, sunt doar nişte ponte
Îmi interzici umil să te iubesc...

Dar te iubesc puternic, fără şanse,
Mi-acopăr capul ca să nu mai vezi
Cum plâng în hohot, zici că nu-s speranţe
Iubirea sfântă să ţi-o înviez...

poezie de Alexandru Scripcaru (3 ianuarie 2012)
Adăugat de Alexandru Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Occident

Crapă pietrele de ger, în patru,
Într-o iarnă cum n-am mai văzut.
Cum cortina pică brusc, la teatru
Şi guvernul ţării a căzut.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Aspru, nemilos, nestăvilit.
Ţara simte-n tâmplă revolverul,
Cu un glonţ mortal, de neoprit.
Crapă pietrele de ger, în patru,
Parcă de-un blestem afurisit.
Stau într-un fotoliu, ca la teatru,
Aşteptând guvernul mult râvnit.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Importat prin vama de la Huşi.
Sper într-un guvern ce-şi ia reperul
După Occident, nu după ruşi!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost naiv

Tu nu exişti, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-şi ia din năluciri putere
Şi pe nimic să se proclame zeu!

Mi-am agăţat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.

Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărţit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.

Cum mă priveai ca sfinţii din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porţi iubire-adică şi nu-s toane,
Şi-n casa TA voi fi arhiereu!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pisică sălbatică - limbă armeană -
Mă chinuie şi urechea îmi zgârie.
Barem în pat cocoşat să mă întind:
O, febră, friguri, o, chinuri o mie!

Cad jos din tavan licurici scânteioşi,
Muşte se târăsc pe cearşaful lipicios,
Şi, în plutoane, mărşăluiesc regimente
De păsări cu picior-lung prin defileu aburos.

Cinovnicu-i straşnic - mutră de saltea,
Nu găseşti un altul mai jalnic, caraghios,
Delegat - mama ta, naiba să te ia! -
La nici o cale pe armeneascul plai muntos.

De te-ai duce învârtindu-te, se mai spune,
Să putrezeşti, în veci fie-ţi numele afurisit, -
Bătrân conţopist, ce-ai furat bani cât încape,
Fost gardist, ce ţa-i şters obrazul pălmuit.

[...] Citeşte tot

poezie de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cantina de acasă

eu mi-am petrecut ultimul an între alei şi gargare de cafea,
duşuri lungi, saune spontane, trei mişcări de braţe laterale,
învârtitul vaselor ca un jockey, buretele produce muzică sintetică
pentru cine nu ştie, aşteptând să fiu văzut de patru ochi, dar cum lucrurile
nu merg ca în basme, aceşti ochi s-au uitat la mine ca nişte derbedei,
"băiatu', n-ai şi tu un foc?"

"n-am". E răspunsul meu final. Aş adăuga, dacă
mi-ar permite controlorul între vagoane, "vă recomand să
vă luaţi chiar voi unul sau mai bine zis să vi-l făuriţi".
în fine, ultima saună a fost o cameră a sirenelor, oricum e plin
oraşul de ambulanţe, poate ar trebui să ne viziteze şi pe noi din când în când,
să ne resusciteze piepturile amărâte, du-te vino, hai că e vineri,
dar abia aştept să scap naibii de voi la o cafea, la Hornbach sau la înot.

Tolstoi avea dreptate, ce să mai. Şi cumva ştiu că nu e bine nici aşa,
n-are cum, dar sunt şi eu destul de cotoi afurisit cu blana în locuri peticite,
şi sunt convins că şi ceilalţi motani fură oase la cantină, le păstrează pentru ei.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpule, tâlhar bătrân

Timpule, tâlhar bătrân,
Dé ce eşti aşa păgân?
Tu eşti veşnic tot pe drum,
Préfaci totu-n praf şi scrum.

Timpule afurisit,
Dé ce eşti aşa grăbit?
Dé ce repede tu treci
Şi nu te întorci în veci?

Cine, oare, te grăbeşte,
Dé ce treci aşa, orbeşte?
Ca un tăvălug tu treci,
Tot ce-atingi distrugi şi pleci.

Timpule, făr de hodină,
Tu duci totul în ruină;
Cu puterile-ţi drăceşti,
Toate tu le nimiceşti.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba cloanţa

Baba-i calul dracului
(Vorbă veche)

Şede baba pe călcaie
În tufarul cel uscat,
Şi tot cată nencetat
Când la luna cea balaie
Când la focul cel din sat.

Şi tot toarce, cloanţa toarce,
Din măsele clănţănind
Şi din degite plesnind.
Fusu-i răpide se-ntoarce,
Iute-n aer sfârâind.

"Fugi, Urâte! baba zice,
Peste codrul cel frunzos,
În pustiu întunecos!
Fugi, s-alerge-acum aice
Dragul mândrei, Făt-Frumos.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!