Prietenii

Prietenii

uite prietenii tăi te (v)orbesc
cu cămăşile lor prietenii
vor face vânt pentru mişcarea-n lumina
prea albă numelui tău cu cămăşile prietenii
se vor dezbrăca bine de tine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

nu mă mai plac prietenii
nu
de ce m-ar plăcea şi acum tocmai ei
prietenii mei care au
altă seară cu ei?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe aţa pe mosor,
Tuşesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim şi noi în moartea lor,
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

poezie celebră de Adrian Păunescu (20 martie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii, ne mor
Şi noi ne bate joc de moartea lor!

Prietenii

Prietenii, dragă, te-aleg, nu-i alegi;
Deşi pare-a fi doar alegerea ta.
Încerci a-i privi ca pe simpli colegi
Dar ei îţi fac viaţa uşoară sau grea.

Prietenii sunt precum sarea-n bucate
Ai vrea şi n-ai vrea să existi fără ei.
Cu ei te căieşti şi cu ei faci păcate.
Te poartă în braţe de vrei sau nu vrei.

Şi-n tristul final, când te cheamă destinul
Să dai socoteală pentru tot ce-ai făcut
Prietenii sunt cei care-şi varsă veninul
Ori pun câte-o floare pe stratul de lut...

poezie de Mariana Bendou din Poezia culorilor (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frumoasă prietenie

Acesta este sfârşitul unei frumoase prietenii
S-a încheiat acum o clipă
Acesta este sfârşitul unei frumoase prietenii
Ştiu asta
pentru că ochii tăi mi-au spus-o.
Am fost mereu ca fraţii
Până în seara asta
Când ne-am privit
Acela a fost sfârşitul unei frumoase prietenii
Şi începutul iubirii.
~interludiu~
Acela a fost sfârşitul unei frumoase prietenii
Şi începutul iubirii.

cântec interpretat de Nat King Cole, muzica de D. Kahn, S. Styme
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii din salon auzeau luna

prietenii mei din salonul patruzeci şi patru

auzeau, legaţi de pat, macarale uriaşe venind înspre ei,

mă rugau să mă dau la o parte

sau să le aduc o sacoşă cu pământ de pe lună

prietenii mei din salonul patruzeci şi patru

auzeau spermatozoizii urcând de-a lungul uretrei

şi femeile căzând gravide,

mai grele ca pietrele de moară

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii mei din pământ

Prietenii mei din pământ
Aşteaptă întâia zăpadă,
Atunci le va da Duhul Sfânt
Puterea să iasă, să vadă.

Ca grâul ei vor încolţi
Ca iarba vor râde la soare
Şi trîmbiţa-n cer va vesti,
La toţi, Învierea cea mare.

Acum e nevoie de ei
Acum să le cerem dovada,
Uşori sunt, şi-atâta de grei
Pe cai nărăvaşi ca zăpada.

...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii din interes

Prietenii din interes
Îi ai doar cât timp ai succes,
Dar de cum dai de un necaz,
Se-arată fără de obraz.

Îi ai cât cerul e senin,
Când nu mai e, nici nu mai vin;
Îi ai atât timp cât ai bani,
Când nu mai ai, devin duşmani.

pamflet de George Budoi din Prietenia şi Duşmănia (14 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

Prietenii sunt poame rare,
nu cresc în pomi,
nici în livadă
şi când sunt copţi nu stau să cadă
bonomi
pe oricare
cărare.

În staluri stau toţi şi sclipesc
cât ziua e de lungă,
mai gânguresc,
mai aţipesc,
ba se mai şi alungă,
sau de la masa ta lipsesc
când soarta ţi-e nătângă.

Dar toţi ajung judecători,
şi îi mănâncă ciuda
când printre ei, toţi trădători,
găsesc câte un Iuda...

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (20 ianuarie 2019)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

După ce Dumnezeu a creat lumea
nu s-a odihnit până ce nu a inventat
prietenia.
A ştiut că vom fi uneori
păsări cu o singură aripă
ce se zbat neputincioase să zboare
spre înalţimi;
căzuţi, înfrânţi, nemângâiaţi.
Şi atunci ei, prietenii noştri
sunt îngeri văzuţi ce ne dăruiesc
aripile lor.
Îngenunchează lângă noi,
ne ţin în braţe cum
ţine Dumnezeu pământul în mâinile sale;
ne şterg lacrimile cu năframe albe
tivite cu speranţe,
mângâierile sunt adieri de vânt
de primăvară
iar îmbrăţisările au
parfum de suflet.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!