Prietenii din salon auzeau luna

prietenii mei din salonul patruzeci şi patru

auzeau, legaţi de pat, macarale uriaşe venind înspre ei,

mă rugau să mă dau la o parte

sau să le aduc o sacoşă cu pământ de pe lună

prietenii mei din salonul patruzeci şi patru

auzeau spermatozoizii urcând de-a lungul uretrei

şi femeile căzând gravide,

mai grele ca pietrele de moară

prietenii mei din salon se extaziau când creştea pâinea

şi găseau insuportabil zgomotul înfloririi ghioceilor,

verificau yalele cerului de o sută de ori

şi admirau, ore în şir,

cum rugina muşca dintr-o monedă uitată în chiuvetă

poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!