Poezii despre Johannes Vermeer
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru Johannes Vermeer în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Candela de toamna
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre îngeri
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Patru ani am călărit
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu din Sublimare (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre Ioana B
Cât de puțin mă interesează lucrurile pe care nu le înțeleg,
cât de puțin m-a lovit în suflet curiozitatea, fiindcă suntem
frumoși și schimbători și asemenea miracolelor
și eu vă iubesc, și nu ne trebuie arheologie și psihanaliză,
dar voi nu mă iubiți, fiindcă sunteți ca și mine,
fără interesul de a vă gândi la lucruri pe care nu le înțelegeți,
da, e și vina mea.
Odată treceam printr-un tunel lung cu trenul, era noapte
în lumea călătorilor și Ioana B. printre ei,
schimbam macazul, venea soarele roșu ca sângele în zori,
dar fiecare zi e o capodoperă la finalul ei și fiecare viață,
e la fel, obișnuiam să spun.
Fusese odată o luntre a lui Caron, eram sigură de asta,
eram sigură că existaseră Olimpul și Pythia
și mai apoi lada de zestre a bunicii și cufărul cu vechituri,
și toate frunzele care pier strivite și ude pe asfalt.
Odată voi aluneca și eu.
Am și eu pădurea mea care nu a răsărit și nu va răsări niciodată,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lectură, poezii despre roșu, poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre viață sau poezii despre trenuri
Poveste dispărută
Ivan, dragul meu,
cum este viața ta?
ce face sufletul, sufletul tău, Ivan, cât taigaua de mare,
tulburat și liniștit ca un pelerin
curat ca zăpada de început de an
distanța dintre sufletul tău, Ivan, și inimile noastre
este exact distanța dintre kazacioc și Teatrul Bolshoi
adică exact o bătaie de inimă îndrăgostită
exact cât durează dezlipirea genelor de pe obraz
atât cât să intre un snop de lumină
până în locul unde păstrez primele amintiri
dragul meu John,
tu nu mai simți decât un fel de greutate în piept
și mai simți inima ta înălțându-se un pic
atunci când cerul la răsărit se îmbracă în mii de culori
amestecate în sufletul tău
John, doar pe obrazul tău canioanele
își găsesc rostul lor de adâncimi
direct proporționale cu dorul
despre care nici măcar nu ai auzit vreodată
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre teatru
Balada frumosului Conte de Moray
Voi cei din munți și de pe șesuri,
Unde-ați fost, mărturisiți acum,
Când l-au ucis pe Contele de Moray
Părăsindu-l apoi în iarba verde, lângă drum.
Era un cavaler neînfricat, cum nu sunt mulți,
Trecea, călare, lesne lancea prin inel;*
Și frumosul Conte de Moray într-o zi ar fi putut
Ajunge-un rege cum n-ar mai fost altul ca el.
O, zadarnic Doamna lui îndelung veghează
De la ferestrele Castelului Doune
Să-l vadă iarăși pe Contele de Moray
Venind, iureș, printre tufele de-alun...
"Cereți iertare, Huntly, pentru fapta ta!
Ți-am dat poruncă să-l aduci la mine
Întreg și viu, nu să faci ceea ce-ai făcut,
De ce l-ai ucis ca pe un câine!?" *
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Scoția, sec. XVI-XVII, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre Scoția
- poezii despre muzică
- poezii despre călărie
- poezii despre victorie
- poezii despre verde
- poezii despre numere
Întoarcerea acasă
Recii ani întunecați,
Durere și speranță
Păstrează ciclopiana piatră,
Munți nelocuiți,
Suflul auriu al toamnei,
Nor de seară -
Puritate!
Din ochi albaștri privește
Cristalina copilărie;
Sub molizi întunecați
Dragoste, speranță,
Care din aprinse pleoape
Picură roua în iarba rigidă -
Necontenit.
O! acolo puntea aurită
Rupe în zăpadă
Hăuri!
Răcoarea albastră
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre iubire, poezii despre prăpăstii, poezii despre copilărie, poezii despre albastru, poezii despre întuneric sau poezii despre văi
Pe peronul gării din Memphis
Jumătate treaz, jumătate ațipit,
Lovit de o realitate deprimantă, pierdut totuși
În ceața mării interioare de vise a Danaidelor,
Stau clănțănind din dinți
Pe peronul gării Memphis, Tennessee.
Plouă.
Noaptea-i oarbă, dezolantă,
Iar ploaia jupoaie pământul
Cu o absurdă, neagră energie.
Totul e umed, impenetrabil.
De ce-așteapt aici trenul de-atâtea ore?
De ce-a trebuit destinul să m-aducă aici?
A trebuit să fug de ploaie și de amorțeala minții
Din Danemarca, India și Japonia
Doar pentru a fi plouat și a putrezi în Memphis,
Tennessee, S. U. A.?
Iar acum coboară amurgul. Lumina eșuează
[...] Citește tot
poezie de Johannes V. Jensen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre virginitate, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni, poezii despre negru sau poezii despre gări
Articole culturale referitoare la Johannes Vermeer
- MMIFF Maramures International Film Festival 2019
- Ziua Internațională a Dunării
- Cartografia lumii de dincolo
- Zâmbetul ferestrelor, muscatele
- Mediaș, 750 de ani de la prima atestare documentară
Mai multe articole despre Johannes Vermeer la Blog.Citatepedia.ro »