Serioase/triste despre vin femei
Rezultate pentru +vin +femei în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Bătrânele femei ale oceanului
La marea cea sobră vin femei îmbătrânite,
Cu șalurile-înnodate în jurul gâtului,
Cu picioarele fragile scârțâind.
Stau, singure, jos pe țărm
Fără-a clipi, cu mâinile încremenite,
Fără-a tulbura norii sau tăcerea.
Marea obscenă dă năvală trâmbițând,
Amenință coasta cu brizanții și cu ghearele,
Fluturându-și coama de taur.
Parcă dintr-o barcă transparentă,
Fragilele doamne stau
Și privesc tăcute terorismul valurilor.
Unde se vor duce-aceste bătrâne, unde-au fost?
Se ivesc de după fiecare colț,
Ele vin din propriile noastre vieți.
[...] Citește tot
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre ocean
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre terorism
- poezii despre tauri
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
Și ninge
Și ninge în orașul mare
E noaptea plină de orgii,
Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre și fanfare.
Femei nocturne, singurele,
La colț de stradă se ațin,
Desfrâu de bere și de vin
Prin berării și cafenele.
De orbitoare galantare
De diamant și de rubin...
Și de averi orașu-i plin
Și ninge în orașul mare!...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre bere
- poezii despre oraș
- poezii despre ninsoare
- poezii despre femei
- poezii despre diamante
- poezii despre desfrânare
- poezii despre cafea
- poezii despre avere
Don Juan ( extras)
Vrem femei și vin, să curgă râsul în și printre noi,
Cu predici și-apă chioară vom fi blagosloviți în ziua de apoi.
Oamenii rezonabili trebuie să se-îmbete, fără poate, fără dacă,
Partea cea mai bună-a vieții e aceea-n care ești un pic pilit:
Glorie, struguri, iubire, aur în ele se îneacă
Durerile oamenilor și-ale națiilor, indiferent de istorie, de mit;
Fără vise, fără speranțe copacul vieții-și pierde frunza, seacă;
El, atât de roditor și totodată atât de straniu, trebuie s-admit.
Dar, să revenim: Îmbătați-vă cât puteți de des, iar dacă
A doua zi vă doare capul, până înspre seară durerea o să treacă.
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre struguri, poezii despre râs, poezii despre iubire, poezii despre istorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântec
Culorile în trup, se fac oase dulci,
se face vin, zăpada iernii trecute,
ochii se fac pietre, buzele. singurătate,
cuvintele se fac tristețe.
Sunt plin de umbre ca un observator galactic
lăsat în părăsire,
cu chei ruginind în stele. Din amintiri
îi ivesc pe bărbații care nu voi fi niciodată
și din degete le simt cum cresc, vertebrele
unor femei cu piele de frunză.
Și m-acopăr cu ploi și cu pământul
atâta cât rămâne sub zborul păsărilor,
m-acopăr cu uitare,
dar în răstimpuri reînviez, limpede.
Fiecare rană căscată în mine
poate deveni un cuib util
pentru voi, cei care-mi locuiți sângele...
Mă întorc în mine, în pleoapa despicată,
a observatorului năpădit de comete, prăfuit
de algele altor țărmuri, mă întorc, palid,
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Ispita
De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?
Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?
poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre religie, poezii despre zâmbet, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre lut
Vin', iubito
Prin dumbravă se strecoară
Vânt de vară,
Și cocorii, șir pribeag,
În adânc senin plutesc.
Cântă cucu în huceag:
Cucule, câți ani trăiesc?
Îmbrăcatu-s-au în floare
De ninsoare,
Pomii toți de prin livezi.
Râul lunecă pe prund
Așa limpede că-i vezi
Pietricelele din fund.
Jos, în umbră de răchite,
Tăinuite
Viorele s-au ivit,
Și-n păr negru la femei
Cât de albi au înflorit
Parfumații ghiocei!
Vin', iubito! O poveste
Tristă este
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre copaci, poezii despre verde, poezii despre timp sau poezii despre râuri
Vestea
Șoarece sarind din gura-n gura
(pentru cei cu suflet de copil
ce-au ieșit pe brânci, printr-o spărtură,
din cetatea lor, și vin tiptil;
pentru cei fugari din bătălie,
plini de praf și asudând sub za;
pentru ucigașii cu simbrie
dornici foarte a se boteza;
pentru făcătorii de hrișoave,
care iscodind din ins în ins
colectează ghicitori și snoave
și-ntrețin legenda dinadins;
pentru regii cu domnie scurtă,
care nu mai au decât un ceas;
pentru mamele ce-și țin în burtă
plozii, ca să-i nască la popas;
pentru epilepticii în care
diavolul e pedepsit să stea
în genunchi și-n veșnica mișcare;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre urechi, poezii despre război, poezii despre păr sau poezii despre poezie
O picătură de vin e de ajuns ca să înroșească un pahar plin cu apă; pentru ca un întreg grup de femei frumoase să fie stăpânit de o anumită stare de spirit e de ajuns să sosească în mijlocul lor o femeie și mai frumoasă, mai ales când se află acolo un bărbat.
citat celebru din romanul Notre-Dame de Paris de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate de Victor Hugo despre frumusețe, citate despre femei, citate de Victor Hugo despre femei, citate despre femei și bărbați, citate de Victor Hugo despre femei și bărbați, citate despre roșu, citate despre femei frumoase, citate despre bărbați, citate de Victor Hugo despre bărbați, citate despre apă sau citate de Victor Hugo despre apă
Lenea
Nea Miai îi spunea mamei, înainte de a muri:
- Nicoliță, dumneata să te dai la poartă
Și să te țâi, să nu vină alea cu lumânări
Și ți le pun în mână.
- Păi de ce, nea Miai?
- Păi, de-aia! Că vin alea cu lumânări să-mi aducă
Să le dau la ăi morți. Zic: să-i duci și lui Ion,
Lui Petrică, să-i duci și lui Sandu al meu. Și eu pe unii
Nici nu i-am cunoscut, ar trebui să umblu mereu, o vecie,
Și rămân cu lumânările-n mână.
- Și așa ai făcut, mamă, te-ai ținut la femei să nu vină?
- Păi cum, eu puteam să mă împotrivesc cu satul?
Da' lui îi era lene să umble pe lumea cealaltă,
Voia să se păstreze și mort.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre lene, poezii despre vinovăție, poezii despre sat, poezii despre lumânări sau poezii despre Ion
Cântecul din cartul de noapte al navei Charlotte Jane
E primul cart de noapte, frățiorii mei,
Vânturi mari, grozave, bat peste șapte mări*
Și stele reci sclipesc pe boltă, frățiorii mei,
Mistica lor deschide căi spre cele patru zări.
Prova navei noastre-și croiește drum
Prin apele cele mari, scăpărătoare,
Promițând locului pe care-l părăsim acum
Și locului spre care ne-ndreptăm bunăstare!
Acum, aplecați-vă-n tăcere, frățiorii mei,
Frunțile deasupra vinului sfânt,
În memoria strămoșilor morți, frățiorii mei,
De un sânge cu noi, din același pământ.
Deși mormintele lor sunt la fel de departe ca luna
De-acest ocean albastru, adevăr spun vouă,
Spiritul lor ne va însoți întotdeauna
Acolo unde mergem, în țara cea nouă.
[...] Citește tot
poezie de James Edward Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre căsătorie, poezii despre curaj, poezii despre țări sau poezii despre ore
<< < Pagina 1 >