Lenea
Nea Miai îi spunea mamei, înainte de a muri:
- Nicoliță, dumneata să te dai la poartă
Și să te țâi, să nu vină alea cu lumânări
Și ți le pun în mână.
- Păi de ce, nea Miai?
- Păi, de-aia! Că vin alea cu lumânări să-mi aducă
Să le dau la ăi morți. Zic: să-i duci și lui Ion,
Lui Petrică, să-i duci și lui Sandu al meu. Și eu pe unii
Nici nu i-am cunoscut, ar trebui să umblu mereu, o vecie,
Și rămân cu lumânările-n mână.
- Și așa ai făcut, mamă, te-ai ținut la femei să nu vină?
- Păi cum, eu puteam să mă împotrivesc cu satul?
Da' lui îi era lene să umble pe lumea cealaltă,
Voia să se păstreze și mort.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre lene
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sat
- poezii despre lumânări
- poezii despre femei
- poezii despre Ion
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.