Cântecul din cartul de noapte al navei Charlotte Jane

E primul cart de noapte, frăţiorii mei,
Vânturi mari, grozave, bat peste şapte mări*
Şi stele reci sclipesc pe boltă, frăţiorii mei,
Mistica lor deschide căi spre cele patru zări.

Prova navei noastre-şi croieşte drum
Prin apele cele mari, scăpărătoare,
Promiţând locului pe care-l părăsim acum
Şi locului spre care ne-ndreptăm bunăstare!

Acum, aplecaţi-vă-n tăcere, frăţiorii mei,
Frunţile deasupra vinului sfânt,
În memoria strămoşilor morţi, frăţiorii mei,
De un sânge cu noi, din acelaşi pământ.

Deşi mormintele lor sunt la fel de departe ca luna
De-acest ocean albastru, adevăr spun vouă,
Spiritul lor ne va însoţi întotdeauna
Acolo unde mergem, în ţara cea nouă.

Triste-amintiri purtăm, dar pentru cei ce ne iubesc
Vom goli alt pahar de vin de-aici, din depărtări,
Pentru inimile curajoase care încă ne iubesc
Acolo-n vechile noastre case de peste mări şi ţări.

Ne lipsesc braţele lor dragi care să ne-mbrăţişeze,
Zâmbetele din ochii-albaştri care ne-au crescut,
Buzele care nu mai pot să ne binecuvânteze
Pe pământul spre care ne-ndreptăm, necunoscut.

Dar, trişti, departe de ţara noastră, frăţiorii mei,
Noi umplem până sus cupele cu vin!
Acesta-i pentru toţi un jurământ, frăţiorii mei,
Şi-al acestui miez de noapte imn:

Fiecărui camarad eu o să-i fiu frate bun,
Fiecărui membru-al acestui curajos echipaj –
Umăr lângă umăr în acest consimţit surghiun
În ţinutul de care ne-apropiem cu mult curaj.

Umpleţi iar paharele, e ora despărţirii, frăţiorii mei,
Sorbiţi adânc pentr-un prieten sau o rudă,
Pentru cei dragi inimilor noastre, frăţiorii mei,
Care ne răsplătesc şi-mpart cu noi şi griji şi trudă.

Noi, soţi şi fraţi, datorăm în aceste zile,
Din ţinutul pe care vom păşi ca mâine,
Toată onoarea ce li se cuvine,
Fecioarelor şi mamelor nostre, nobile.

Vinul e pe sfârşite, frăţiorii mei,
Dar înainte de-a bea ultimul pahar
Să-nălţăm în tăcere-o rugăciune, frăţiorii mei,
În caz că truda noastră se va dovedi-n zadar;

Dacă vânturi rele ne vor bate cerându-ne uium,
Fie-ne loc de odihnă-ntru Domnul, frăţiorii mei,
Pămânutul către care ne-ndreptăm acum.

NB

James Edward Fitzgerald este considerat de mulţi istorici drept primul premier al Noii Zeelande.

"Charlotte Jane," "Randolph", "Sir George Seymour" şi "Cressy" au fost patru veliere englezeşti care au transportat printre primii emigranţi în Noua Zeelandă, Insula de Sud. Primele trei au ancorat pe 16 şi 17 septembrie 1850, la o distanţă câteva ore una de cealaltă, în faţa actualului port Lyttelton, în apropiere
de Cristchurch.

"Charlotte Jane" sub comanda căpitanului Alexander Lawrence a plecat din Plymouth pe 7 septembrie 1850 şi-a aruncat ancora la Lyttelton pe 16 decembrie 1850, ora 10:00. A avut la bord 26 de stewarzi, 24 de asistent-camerişti, cca 150 de pasageri – bărbaţi şi femei, căsătoriţi şi necăsătoriţii, dintre care 80 de copii, băieţi şi fete, un preot şi un medic. Pe perioada voiajului de 99 de zile a avut loc o căsătorie, iar trei copii au decedat.

"Cressy" a ajuns la destinaţie – Canterbury – pe 27 decembrie 1850.

* "Şapte mări" semnifică în limbajul marinăresc, mai mult sau mai puţin, totalitatea oceanelor şi mărilor lumii.

poezie de James Edward Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să iubesc pe fraţii mei

Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa a rămas aşa cum o descrisesem eu, până acum 30 de ani, când unul din cumnaţii mei care o locuia a dărâmat-o pentru a construi pe acelaşi loc alta ceva mai făţoasă şi mai confortabilă Am fost la părinţi unsprezece fraţi şi surori. Fratele meu, Alexe, a trăit numai şapte zile. Sora mea, Rada, şapte sau opt ani. Alexe a murit de fălcariţă iar soră-mea, Rada, a pierit de glonţ. Un vecin umblând neatent cu o armă de vânătoare a împuşcat-o în cap. Am rămas în casă nouă copii — patru băieţi şi cinci fete. Doi fraţi şi trei surori sunt mai în vârstă decât mine, un frate şi două surori mai mici. Toţi aceşti nouă sunt eroi ai cărţilor mele — şi în primul rând ai "Desculţului".

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârful muntelui,
Oi, linu-i lin, (refren)
Sub cruciţa bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile p-îngă ei.
Păcurarii ţin un sfat,
Pre cel mai mic l-au mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
Dar grea lege i s-o dat:

Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţepuşte.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu,
Nu mă-ngropaţi în temeteu,
Nici în verde ţintirim,
C-acolo voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În jocuţu mieilor.
Şi drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu.
Când or sufla vînturi grele
Să-m fluere hori de jele.
Săracele oi cornute,
Cum m-or căuta pre munte;
Şi dragi, mieluşeii mei,
Cum m-or căuta şi ei.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buneii mei

Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Ştiu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca nişte zei.

Cu mâinile trudite de muncă şi greutăţi,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete şi băieţi
Ca să se bucure lumea de ei.

Ei rămân nişte sfinţi care au trecut
Prin nevoi şi suferinţe,
Prin foamete şi război,
Buneii mei sunt nişte eroi.

Ca nişte îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Şi acum viaţa îmi pare puţin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.

poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul degetelor

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
– N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: – Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
– Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
– Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!

Prinde atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
– Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ochii mei

Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei păşesc desculţ în iarbă
şi nu se mai cunosc
şi nu mai privesc
şi au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de braţele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul degetelor (după Jean Aicard)

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare:
- "N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!"

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: -"Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!"

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
- "Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?"

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
- "Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!..."

Prinde-atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
- "Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!..."

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului
Sunt duşi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:

O să-l taie, o să-l puşte,
O să-l puie-ntre ţăpuşte.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frăţiorii mei,
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpaţi-mi mormântul meu
Nu în verde ţintirim,
Că-ntre morţi voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuţu mieilor.
O, drag, fluieraşul meu,
Puneţi-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Şi dragilor oi cornute
Cum mi-ţi căuta prin munte!
Şi dragilor mieluşei
Cum mi-ţi căuta prin văi!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La cruciţa bradului,
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropaţi
În strunguţa oilor,
În jocuţu mieilor.
O, drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Mărgu-şi, mămulică, mărg,
Mărgu-şi tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-aşa zâce:
- Staţi, fraţilor, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs aşa:

- Hei, tu, frăţiorii mei,
Numa eu când şi-oi muri,
Pă mine mi-ţi îngropa
Dân vârvuţu muntelui,
De-a umbruţa bradului;
Din locuţ de copârşău
Puneţi scoarţe de durdzău,
Şî din locuţ de sălaş
Puneţi scoarţă de bohaş;
Şi de-a mâna de-a dreaptá
Tăt îmi puneţ trâmbiţa,
La cap puneţ găleata;
Şi de-a mâna de-a stângu
Tăt îmi puneţ fluieru.
Când vântu şi-a sufla,
Trâmbiţa a trâmbiţá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeţ în dânsá.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorii şi oul de Paşti

– Piu! Piu! Piu! Ce ou ciudat,
Are flori, e colorat!
Zise uluit un pui,
Către frăţiorii lui.
Iar aceştia au venit
Şi, miraţi, au piuit:
– Ou cu flori eu n-am văzut!
Mama noastră l-a făcut?
– E un ou adevărat
Sau e unul fermecat?
– Dacă nu cumva mă-nşel,
E un puişor în el!

– Ce-i atâta gălăgie?
Dragii mei, oricine ştie
Că nu e un ou vrăjit,
Însă e deosebit,
N-are pui în coaja sa,
Nu eu l-am ornat aşa!
(Spuse cloşca amuzată.)
Vă voi povesti îndată...
Şi-astfel, puii au aflat
Că-i un ou încondeiat.

poezie pentru copii de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce v-ar păsa?

Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul şi Răstrăbunicul sunt acolo!
În ţărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!

Am şters mult până aici!
M-am şters şi pe mine
şi
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am şi alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulţumesc pentru cei puţini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în faţa lor,
sincer,
dacă au simţit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inşiruite!
Mulţumesc pentru, că citiţi aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luaţi în consideraţie!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simţit, şi, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?

poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuneţi-mi acum

Spuneţi-mi acum, ce-ar putea dori mai mult un om
Decât să-şi bea singur, în linişte, pocalul de vin?
Mi-ar plăcea să am seara oaspeţi cu care să discut filozofie,
Nu să mă trezesc cu perceptorii care vin să colecteze impozite:
Cei trei feciori ai mei s-au căsătorit cu fete din familii bune,
Iar cele cinci fete s-au măritat cu bărbaţi de calitate.

Prin urmare, am motive pentru a trăi fericit o sută de ani,
Fără să-mi pese, la urma urmei, de Paradis.

poezie de Wang Chi, sec. al VIII lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

Ochii mei ţi-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.

Ochii mei ţi-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai preţios smarald
din poeziile create.

Ochii mei te-au adorat
iubite, înger – ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.

Ochii mei ţi-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristeţea despărţirii.

Ochii mei acum sunt cenuşii
şi-au pierdut strălucirea
de umbre şi neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări în miezuri de rouă

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăşi să revadă,
din care erezii încep să înţeleagă,
din care nenorociţii se mângâie şi plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin să toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo şoaptă
să fac din ea miez de dor şi lacrimă,
dă-mi să se închine la cei sieşi învinşi
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinşi,
dă-mi eleganţa sfinţilor martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă şi-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin şi poezie sufletului meu,
Rugile noastre să fie celorlalţi credinţă vie sfântă mereu?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în supremaţia clipei în care sânt
geneza Neamului, al Ţării mele jurământ,
dă-mi din speranţa copiilor mei iubire vie,
din credinţa părinţilor mei lumină, poezie,
din recunoştinţa celor care nu mai sânt acum
setea de sfinţi din troiţele de la margini de drum
acolo unde lacrima mea este pururi mărturie
Rugile noastre în taină pe toţi pururi să-i mângâie

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina românilor

Dragii mei,
să ne unim,
Să putem să biruim,
Să aducem peste ţară,
Steagul alb şi primăvară...

Dragii mei
să fim buni,
Şi cu gândul la străbuni,
Să ne iubim între noi,
Să fim uniţi în nevoi...

Dragii mei,
în gând curaţi,
Aşa să devenim fraţi,
Să aducem peste ţară
Armonie... Omenie...

Dragii mei,
să avem credinţă,
Fără ea nu-i biruinţă,
România-i ţara noastră,
Însă patria cerească
O găsim când vom pleca,
Tatăl... ne va aştepta...

poezie de Gratiela Lionte
Adăugat de Gratiela Lionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur enorm de toţi cei pe care-i iubesc, de soţia mea, de copiii mei, de părinţii mei, de prietenii mei. Mă bucur de muzica mea, de cărţile din biblioteca mea, de computerul meu, de casa mea plină de flori. Da, toate astea mă calmează, mă ajută să traversez locurile rele care îmi provoacă vertijuri.

citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea şi a lor

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue-n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:

- Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Şi-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veşteji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna mă întreb cum pot să îmbunătăţesc viaţa clienţilor mei, colegilor mei, acţionarilor mei, familiei mele şi prietenilor mei.

citat din Martha Stewart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!