Poezii despre sufletul omului
Rezultate pentru +sufletul +omului în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Cântecul omului de vânzare
Veniți, voi care aveți bani,
voi cei mari și puternici,
Sunt de vânzare,
Din creștet până-n tălpi sunt de vânzare,
Deznădejdea din suflet,
foamea din oase mă fac să mă vând ieftin,
Sunt gata la orice josnicie,
Cumpărați-mă și am să fiu a voastră.
Cu tot ce-i al meu, cu sufletul
și trupul am să fiu a voastră,
Iar voi veți putea face cu mine orice:
Mă veți putea face să mint, să jur strâmb, să dau foc.
Să mă fac prietenă cu dușmanii voștri
și să le torn în băutură otravă.
Eu nici n-am să crâcnesc,
Am să fiu a voastră,
Pe viață și pe moarte am să fiu a voastră.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre viață
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prietenie
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
Joseph Dixon
Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneți ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească iarăși, dacă merit să fiu refolosit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre gânduri, poezii despre zbor, poezii despre sunet, poezii despre pian sau poezii despre numere
Nașterea Domnului și a Creștinătății
NAȘTEREA DOMNULUI ȘI A CREȘTINĂTĂȚII
Când vezi că vine iarna cu viscol și ninsoare
Iar viața din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun și omenos la sfântă sărbătoare,
A Nașterii lui Hristos și-a lumii creștinare!
Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenței dă și celui ce n-are,
De întâlnești prin viața scurtă și trecătoare,
Destin nefast la oameni supuși la îndurare!
Și străduiește-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neștiind cât îți va fi
Pe cale, firul vieții cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinstește praznicul veșnicirii!
Tradiția revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Țărâna pe morminte sau cenușa în urnă,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștinism, poezii despre visare, poezii despre tradiții, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți, poezii despre religie sau poezii despre noapte
Olandezul zburător
În portul alb, în care-am ancorat,
Nici un pilot nu știe cine sunt,
Nici câte vieți întregi am navigat
Neîncetat,
Scuipat de ploi
Și pălmuit de vânt...
Dar cine-anume sunt cu-adevărat
Nu știu nici eu...
Nu știu decât că sunt un matelot,
Și-atâta tot...
Și-același matelot voi fi mereu!...
Sunt matelotul blestemat
Un lup-de-mare derbedeu,
Bețiv,
Suspect
Și mincinos,
Cu capul gol,
Cu trupul dezmembrat
Și sufletul întors pe dos
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Dimineața, XXIX, nr. 9697 (25 decembrie 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre superlative, poezii despre spaimă sau poezii despre porturi
Dragostea este muzica sufletului
Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenția i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine ești?
Copacul se plecă spre om,
și cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre copaci, poezii despre lumină, poezii despre ajutor, poezii despre voce sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un cer numit copilărie
Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;
Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...
Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.
M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre timp, poezii despre mamă, poezii despre inimă sau poezii despre înțelepciune
Carta Atlantică
Ce-ați luați cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-ați luați cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credința-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.
Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-ați plecat spre-o altă țară?
Am purtat cu noi cântecele pe care tații noștri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat
Și cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învățat să ne rugăm întâia oară.
Ce ați găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce ați găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpățânat și-arid,
Nevoi și foamete, și boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat și-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.
[...] Citește tot
poezie de Francis Brett Young, 1884 1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre învățătură, poezii despre încăpățânare, poezii despre valoare, poezii despre tată sau poezii despre sărăcie
Orologiul care a uitat să pornească timpul...
Când zilele și nopțile nu erau încă făcute,
Timpul aflase câte ceva despre visurile ce
aveau să locuiască mai târziu în sufletele
care dădeau energie stelelor, cum și de unde vin.
Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre stele
Dragostea este muzica sufletului
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părți din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu înțelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de de profundă,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Materia trează
Materia trează sufletul ne veghează
și pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare
iubirea măiastră din genunea albastră.
Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
și unicul soare ne va fi asfințit,
ca pomii dați în floare
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.
Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră unicul soare
adâncului omului fără sfârșit,
cel carele încă deodatŽ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre prăpăstii, poezii despre planete, poezii despre ninsoare, poezii despre infinit sau poezii despre flori
<< < Pagina 1 >